Jescu. Săftescu-Jescu

Dacă un negru taie calea unei pisici, pisica are ghinion?

Cunoașteți expresia te știe lumea? Nu știu cum să îi explic exact sensul, cred că e oarecum sinonimă cu te faci de râs.
Se folosește în construcții de genul:

Nu ies cu X, că e vulgară, mă știe lumea cu ea!

E foarte uzuală la mine acasă, dar, folosind-o într-o discuție cu cineva zilele trecute, se pare că nu este tocmai comună, cel puțin nu în zona Banatului.

Deci, ce vreau eu sa stiu e: vă e familiară și vouă sau e iar o formulare exotică de la mine de acasă?

Ce faci când ţi se rupe o unghie: le tai pe toate sau o laşi pe cea ciuntită să crească şi, în timp, să le egaleze pe celelalte?

…de fiecare dată când probaţi o pereche de pantofi, fie ea cu toc sau sport, vânzătoarea începe să spună că şi ea/mama/mătuşa ei are o pereche identică şi e foarte mulţumită de ei, că sunt comozi şi că merge cu ei la lucru, unde stă numai în picioare?

Şi nici bărbaţii nu scapă, pentru că atunci, bineînţeles, partea masculină a arborelui genealogic al vânzătoarei a purtat acel model de pantofi din generaţie în generaţie:

Da, fix din ăştia i-am luat şi lu’ bărbată-miu! Nu se mai dezlipeşte de ei! Şi tocmai de-aia mă gândeam să îi iau o pereche şi lui tata, că e bătrân deja şi i se umflă picioarele.

Right! Îmi şi imaginez o familie întreagă încălţată cu pantofi identici, că doar sunt atât de comozi!

Nu, nu e începutul unui banc, ci o întrebare cât se poate de serioasă şi, sper eu, nelipsită de răspuns. De câteva zile tot merg cu Expresul 2 (un autobuz din acela mai modern, pentru cei care nu sunt din Timişoara) şi prima cursă a zilei o am undeva în jur de ora 8 dimineaţa că de, aşa o cere programul.

Ei bine, la acea oră a dimineţii, autobuzul este preaplin de suflare omenească, să mă exprim poetic. E fix ca o cutie de sardine, iar şoferul opreşte în fiecare staţie şi deschide larg uşile, în timp ce călătorii care nu vor să coboare se înfig cu toate membrele în diferite părţi fixe ale automobilului ca nu cumva să fie catapultaţi. Şi în fiecare staţie, nu ştiu cum şi unde, mai urcă câte o tură de pasageri.

Întrebarea mea e: care e limita? Adică există vreun număr maxim de pasageri care odată atins, să determine şoferul să spună “Ne cerem scuze, nu mai sunt locuri, vă rugăm să aşteptaţi următorul autobuz”?
Că eu nu am auzit de aşa ceva până acum, ci dimpotrivă, după rânjetul afişat de şoferi, cred că imaginile cu oamenii de toate vârstele care-şi distorsionează corpul ca să poată lua forme cât mai aerodinamice sunt singura sursă de amuzament pentru un şofer RATT.

Dacă într-o intersecţie se află un indicator cu însemnul Toate direcţiile, îndreptat către partea dreaptă, înseamnă că dacă mergi în dreapta, ajungi (şi) la stânga?

Să presupunem că cineva, să-i spunem domnul Din Laben, este de religie islamică. Deci nu are voie să consume carne de porc. Însă toată viaţa i s-a dat carne de porc, spunându-i-se că el manâncă de fapt carne de pui.

Întrebarea mea este: domnul Din Laben este sau nu este păcătos?

Am o curiozitate care mă macină de foarte multă vreme: ce se întâmplă cu căţeii expuşi în petshop-uri, dacă nu se vând? Sunt duşi în adăpostruri, sunt daţi de pomană sau cum? Ah, şi de unde vin ei? Adică cine îi distribuie? Ceea ce mă interesează de fapt e cum funcţionează “industria” asta.

Nu, nu vreau să mă apuc de afaceri, dar mi se rupe sufletul când îi văd săptămâni de-a rândul închişi în acvariile alea. Îmi par chinuiţi într-un hal fără de hal. Plus că la cât de adormiţi sunt în permanenţă, nu m-ar mira să fie şi sedaţi.

Pentru că, nu-i aşa, toţi suntem unici, fiecare dintre noi se poate lăuda cu o serie de abateri de la normalitate. Am făcut-o şi eu mai demult, însă acum am o altă nedumerire care mă apasă: am observat în ultima vreme, că pe fondul oboselii şi somnului puţin, neuronii mei fac un scurt undeva şi mi se întâmplă să vreau să spun “scaun” şi să spun “ceas”. Adică un cuvânt oarecare în locul celui intenţionat, fără să existe vreo legătură vizibilă între cele două.

Acum, eu cauza o cunosc. Adică bănuiesc că e din cauza suprasolicitării şi lipsei odihnei. Dar aş vrea să ştiu ce se întâmplă efectiv din punct de vedere fiziologic sau neurologic sau cum vreţi voi să-i spuneţi, că pe Domnul Google nu ştiu cum să îl întreb.

Deci, ştie careva? O iau pe arătură?

V-aţi întrebat vreodată de ce nu figurează nicăieri numele de familie al lui Iisus? Sau al lui Moise, sau Noe, sau Iosif? Sau al Fecioarei Maria? Există vreunul sau sunt toţi un fel de Cher şi Rihanna ai creştinismului?

UPDATE: Da, deci a fost nevoie să mă frământ cu privire la numele de familie al lui Moise ca să îmi dau seama că de-aia se întreabă şi săraca Rihanna cum o cheamă.. Se pare că unii aşa se nasc, cu identitatea ciobită şi restul vieţii se chinuie să afle cine sunt. Săracii.