Pronume

Într-o lume plină de eu şi de voi

Tu te gândeşti vreodată la noi?

Ea ştie că nu.

Ei nu vor să creadă.

Iar ochiul tău e blestemat să nu vadă.

Şi eu, eu aş da eu-l din mine

Pentru-o frântură din noi,

O fărâmă din tine.

Ce bine ar fi să pot face în mod real ce pot face în Ms Word.  Să pot da undo şi să revin la starea de acum 2 zile, să îmi retrag toate cuvintele scrise din impuls, să fac să dispară toate gândurile negre şi visul de azi-noapte şi să merg mai departe ca şi cum nimic din toate astea nu ar fi avut loc.

La fel de bine ar fi să pot formata oamenii, să îi colorez atunci când sunt gri, să îi fac să îmi scrie cu Comics Sans Ms atunci când insistă să îmi scrie cu Times New Roman…  Să pot să modific mărimea caracterelor unor oameni mărunţi,  să pot da zoom in ca să reuşesc să ‘citesc’ unele persoane şi zoom out când sunt privită şi simt că se vede prin mine.

Să am mai multe versiuni ale propriei mele persoane, să pot să dau copy momentelor frumoase şi să îmi pun parolă pe unele gânduri, pentru ca apoi să o uit …

Şi mai ales aş vrea să pot să salvez un zâmbet şi să îl păstrez într-un fişier ascuns …