Factors to Consider When Writing a Paper on Paper

We have very many reasons for writing a paper on paper, whether academic or professional. The same cuts across most, if not all, the subjects we cover. As a student, there are those things you have to consider if you want to write an excellent paper on any topic. The following are some of the factors to consider.

Choose a Topic

Sometimes, your tutors will provide you with the topic to write on. Being an independent creation, it’s your responsibility to choose the topic. If you are lucky to choose something that you enjoy doing, you will enjoy the writing process. However, you must conduct due diligence to ensure that the topic you choose is appropriate. It would be best if you chose a subject that you are conversant with since it will make it enjoyable.

Write an Outline

As a student, you should develop an outline before you start working on your paper. This is because it will guide you on the format and structure of your work. Any outline you develop will be great for the writing process. Just like you would write any paper, it should have an introduction, body, and conclusion. The introduction should give a brief overview of what the paper will be about. The body should have a discussion point where the paper’s focus is and how it shall be examined. The conclusion is the last section of your paper that should be considered. You should also consider if your topic is broad or narrow. If it is narrow, you might have too many complications leading to too much complexity.

Know the Target Audience

When writing a paper on paper, know that your target audience is the instructor. You should consider whether you have the language and vocabulary that they will use while writing your paper. Having an understanding of the ÿessay writing serviceÿÿ audience helps you know what to discuss on your paper and the phrases to use. Keep it simple but useful. Some of the most important aspects to consider include:

• The topic should be interesting to you
• Use specific phrases
• The paper should reflect the writer’s writing style
• The paper should be organized.

Do Extensive Research

It would be best if you researched the topic deeply. Read journals, magazines, bibliographies that are related to your topic. The internet also has loads of information that will prove to be useful in your research. Make sure to carry out in-depth research on the topic. The best way to go about it is by conducting in-depth research from different resources.

Who Is The Right Person To Hire For Paper Writing Service?

When seeking online paper writing service, you must be keen on your search. Today, many people get conned by online scammers. As such, it is crucial to assess paper writing services a company first before you decide to request any paper writing service.

A legit company will always ensure that it hires top-notch experts to manage clients’ requests. As such, you’ll always get top-notch paper writing solutions. Now, what are the things you should look for to verify a company before hiring their paper writing service? Let’s find that out by reading through this piece!

How to Assess Paper Writing Service Before Hiring One

There are things you should consider before hiring paper writing service. They include:

1. Good communication channels

Every instruction that you provide must be clear and easy to understand for the audience to understand. If you don’t communicate with your assistant, you’ll never get the exact meaning of your instructions.

If you want to present essay writing servicesy a worthy paper, you should understand your assistant before giving out any instructions. If you do that, you’ll end up presenting an irrelevant paper copy. As such, the readers will not take time to peruse the rest of your documents.

If you want to prove that your paper is of the highest standard, you must communicate with the person writing the instructions. Remember, you don’t want the audience to get confused about the type of info you’ll present in your paperwork. If you can’t communicate with the person writing the instructions, then you are jeopardizing your chances of submitting a worthy paper.

1. Availability of expert sources

A reliable paper writing service should ensure that clients get guidebooks for their deliveries. It would be disappointing if you request online paper writing service to manage your documents. Remember, you’ll lose points for hiring a scam company.

When you request a paper writing service to manage your requests, you should be able to get the exact copies you want. It helps a lot to select a service that can deliver such documents for you. If you can secure one like that, you are sure that you’ll always receive compelling paper writing solutions.

1. Affordable solutions

What price will you charge for a paper writing request? It is college essay writing service crucial to know the cost of your orders before you place your orders. Be quick to determine if you can afford the paper writing service. From there, you’ll decide whether to request a discount price for your request or not.

Deși ajung tot mai rar aici, mi-am tot propus să scriu un articol-sinteză, așa cum se procedează la început de an, în care să îmi vărs amarul în legătură cu tot ce a fost rău în 2013 și să mă consolez cu întâmplările frumoase. Îl aveam deja compus în minte, mi-l mai recitam din când în când în cap, când mă plictiseam în tramvai sau în nopțile în care uita somnul de mine. Întâmplarea face că n-am apucat.

Asta până ieri când, după niște zile pline de-o amestecătură necontenită între bine și rău, am simțit iarăși nevoia să trag linie și să calculez dacă sunt pe plus. Apucătură ciudată asta cu calculatul, pentru un om care uneori făcea o virtute din faptul că era mai apropiat de cuvinte decât de cifre.

În fine, și de data asta norocul a făcut să n-am timp să-mi aștern gândurile pe hârtie asta digitală. Zic noroc, gândindu-mă la o chestie care mi s-a spus mai demult și care mi se pare foarte, dar foarte utilă: tendința omului de a-și evalua în permanență experiențele e păguboasă. Toată ideea asta, de a-ți măsura viața să vezi dacă e bună sau rea, de a trage linie la anumite perioade de timp ca să vezi de ești în câștig sau în pierdere, nu e de mare ajutor.

Viața e o sumă de întâmplări asupra cărora ai mai mult sau mai puțin control. Nu vreau să dau în formulări patetice și filosofii de cartier, dar, indiferent că ne place sau nu, ni se vor întâmpla lucruri care ne vor face să simțim că ne plesnește sufletul de bucurie și lucruri care ni-l vor sfărâma în bucățele. Uneori se vor întâmpla în aceeași zi, alteori în același an. Indiferent de frecvență, vor avea loc în aceeași viață: a noastră.

Bune, rele, groaznice, incredibile, minunate, terifiante. Toate gradele de comparație vor fi, rând pe rând, ale noastre. Și atunci, de ce să ne apucăm să ne dăm note propriilor experiențe? Nu e o supriză pentru nimeni că boala e rea, moartea e îngrozitoare și indiferența e dureroasă. Ce rost mai are să cântărim dacă au fost mai multe rele decât bune? Ele vin oricum, fără să întrebe pe nimeni. Și-n plus, tot procesul ăsta de evaluare nu ne duce nicăieri. Dacă ai putea trage vreo concluzie din asta, ar fi bine. Dar așa? Cu ce mă ajută să știu că luna ianuarie a fost mai bună decât februarie? Și de ce ar conta? Când tot noi tragem după noi toate lunile pe care le trăim, fie ele bune sau rele?

Așa că, pe cât posibil, o să încerc să-mi astâmpăr impulsul evaluativ și să iau lucrurile pe rând, așa cum vin. Și în caz că-mi veți spune că dacă voi proceda astfel, nu voi ști dacă ce am trăit a fost bine sau rău, frumos sau urât, vă spun de pe acum că știu. Va fi întotdeauna de forma „și, și”; va fi precum o șaorma: cu de toate.

E bine să faci ce-ți place, și asta nu din rațiuni ce țin de straturi prea profunde ale firii umane. Nicidecum. E bine să faci ce-ți place din simplul motiv că, după o anumită vârstă, îți vei petrece cel puțin 8 ore din zi făcând acel lucru. Asta înseamnă o treime din fiecare zi, în cea mai mare parte a vieții tale.

Ei, acum gândiți-vă că dacă vă chinuiți în fiecare zi la locul de muncă, vă chinuiți, practic, o treime din viața voastră de adult. O treime. E enorm. Și nu, a face ce îți place nu înseamnă a face ceva ce e validat și/sau râvnit la nivel social la un moment dat. Nu trebuie să ai un job agreat în mod public și bine plătit ca să îți placă ceea ce faci. Nu trebuie nici măcar să fie un loc de muncă la care să fi visat sau pe care să ți-l fi dorit anterior.

Înseamnă să găsești măcar un singur aspect plăcut în ceea ce faci. Poate fi vorba de procesul muncii, de colegii de echipă, de șeful pe care îl iubești în secret sau de finalitatea muncii tale. Chiar n-are nicio importanță, atâta vreme cât nu petreci o treime a fiecărei zile din viața ta așteptând să înceapă celelalte două.

Răspunsul firesc ar fi: de Crăciun, femeie, că de-aia îi spune așa. Numai că nu e chiar atât de simplu. Să detaliem.

Mie îmi plac sărbătorile de iarnă. Mult. Da, sunt unul dintre aceia care se entuziasmează peste măsură la primul glob zărit în magazin, primul colind auzit pe străzi și prima ninsoare. Nu, nu am postere cu Hrușcă pe perete, doar că îmi place Crăciunul, cu tot ce implică el. Suferința mea cea mai mare e deci aceea că toată nebunia cu Crăciunul durează doar 3 zile. Nici n-ai împodobit bine casa și-ai dat drumul la cântece de Crăciun, că s-a și terminat ultima sarma, și cu ea odată, spiritul sărbătorilor.

Așa că, dac-ar fi după mine, eu aș împodobi bradul azi. Sau chiar ieri, dacă se poate. Numai că nu mulți îmbrățișează această idee, drept urmare, mă ia toată lumea la rost: că dacă îmi decorez apartamentul de acum, până la Crăciun o să mă satur și nu o să mai aibă niciun farmec; că în afara sărbătorilor, decorațiunile și luminițele specifice aduc mai degrabă a bordel, decât a iesle și altele asemenea. Și poate au dreptate, nu zic că nu, că nu am mai făcut asta până acum, ci am răbdat cuminte, în liniște, până pe 24. Numai că anul ăsta aș cam face pe rebela.

Și atunci vă întreb pe voi, prea-înțelepții mei cititori, când e social acceptat să împodobești, mamă, bradul? Știu că tradiția spune că în Ajun, dar dacă am fi să facem o excepție, cam pe când am putea să o facem? Voi cum procedați? 😀

Nu sunt un bun călător. Adică îmi place să călătoresc, să vizitez locuri, să cunosc oameni noi și obiceiuri diferite, vorba clișeului, dar nu sunt bună la a fi prea mult timp pe drumuri, adică la ceea ce mi s-a întâmplat luna asta. Nu mă pricep la făcut și desfăcut bagaje, mă rătăcesc pe holurile hotelurilor, am cel mai prost simț de orientare din lume și, mai mult decât orice, nu mă pricep la București.

Habar n-am de ce, dar eu cu orașul ăsta nu suntem deloc compatibili. Și nu, nu am probleme cu mitici, dimpotrivă, am întâlnit doar oameni cum trebuie de când sunt aici și am avut noroc să mă plimb doar pe la evenimente bine făcute. Doar că nu mă pot adapta nicicum la fusul orar. Da, ați citit bine, trăiesc cu impresia că sunt într-o altă dimensiune temporală și că pierd zilnic momente prețioase din viața mea.

Seara asta, de exemplu, am așteptat preț de 30 de minute să răspundă cineva la taxi. Să răspundă, doar. Și încă 10 ca să apară mașina. Deci 40 de minute. Timp în care pot face o friptură, să scriu un articol, să văd două episoade dintr-un serial prost sau să citesc un capitol dintr-un roman stufos. 40 de minute în care m-am gândit la cele aproape două ore pe care le-am făcut acum două zile de la ieșirea de pe autostradă și până la hotel. Și m-am umplut de nervi. Pentru că, așa cum spuneam, simt că în acest oraș trece viața pe lângă mine și nu pot nicicum să o prind din urmă.

Apoi, e ritmul în care merg oamenii. Oamenii din mașini, oamenii din gurile de metrou și oamenii de pe trotuar. Toți se grăbesc și uneori îmi lasă impresia că nici măcar ei nu știu către ce aleargă atât de tare. Și mă agită numai când îi privesc, de-mi vine să mă pitesc într-un colț până trec toți și lasă în urma lor o mare dâră de praf.

Îmi place Bucureștiul doar când vin în vizită, fără treabă și fără grabă. Atunci, timpul parcă are ceva mai multă răbdare. În rest, nu-i pentru mine, oricât de repezită sunt, de felul meu.

Vă rog frumos urmăriți spotul TV de mai jos. Nu renunțați până la sfârșit, credeți-mă că o să vă facă viața mai frumoasă.

Gata?

Bun, acum hai să îl analizăm. Sper că ați observat-o cu toții pe cosmeticiana Mariana, care dă din buze în limbi străine și se aude în română. Care și-a întemeiat o familie acum 5 ani și are copii trecuți de pubertate. Și care se epilează, draga de ea, în chiuvetă. Că așa au învățat=o la școala de cosmetică. Trecând peste faptul că e total neigienic, mai amuzant e că în chiuvetă îi încape doar talpa, iar ea se epilează pe gambă, în sus, dacă nu cumva o fi vreun pui de hobbit. Dar dacă nu e, nu vreau să știu ce e la ea pe gresie după o ședință de epilat.

Să nu îl uităm nici pe Tiberiu, prezentator TV și DJ care hrănește rațele de pe Dunăre în timp ce se gândește la dezvoltare durabilă. Și care nu-și dă eșarfa jos nici bătut. Și, minune, și el își mișcă buzele în limbi străine, dar vorbește în română. Priviți, vă rog, cât de natural stă cu degetul la tâmplă. Oare așa stă și când mixează?

Ah, și Adrian, auoritatea în domeniu, instalatorul, care e super persuasiv pentru că, nu-i așa, e îmbrăcat în salopeta de lucru.

Și, ca un fel de bonus, în caz că nu ați observat, iata ce ține Mariana lângă periuțele copiilor:

Păi și cum să nu iubești teleshoppingul? 😀

Zilele trecute mi-am adus aminte că a trecut ora smart organizată de Samsung în liceele din Târgu-Jiu, de care v-am spus și aici, și am tras un ochi pe Facebook, să văd cum a fost, dacă recunosc vreo față, vreo sală, să îmi mai astâmpăr puțin dorul de casă.

Mi-a plăcut tare mult să văd privirile atente ale elevilor și, cu ochii în poze, mi-a atras atenția următorul comentariu:

Daca s-ar baga tablete in loc de caiete la scoala  fac pariu pe cat vreti voi ca copiii ar sta numai la scoala, nu ar mai chiuli, ar invata mai mult

Dincolo de cacofonia aia care m-a zgâriat pe urechi, cel sau cea care a lăsat comentariul ăsta are, într-un fel, dreptate. Nu cred că ar fi foarte benefică renunțarea în totalitate la caiete și pixuri, dar nu ar fi deloc rău ca asemenea ore să fie o constantă în licee. Să li se vorbească mai mult elevilor depre tehnologie, să li se arate cum îi poate ajuta în dezvoltarea profesională, cum să caute resurse educaționale pe internet, pe ce criterii să le selecteze pe cele de încredere, ce să publice și ce să nu publice pe Facebook, etc. Un fel de dirigenție digitală, dacă vreți să îi spuneți așa.

Pentru că până la urmă, tehnologia e parte din viața elevilor, fie că ne place, fie că nu. Și așa va fi multă vreme de aici înainte. Chiar azi am văzut într-un magazin dintr-un mall o fetiță nu mai mare de 4 ani care butona o tabletă. Și nu mi s-a părut deloc nefiresc. E doar un alt instrument pentru învățare, până la urmă. Și ar trebui folosit așa mai des.

Dar pentru asta nu e nevoie doar de aparatură, ci și de oameni care să o înțeleagă, să o poată pune în context. Căci și tehnologia, ca și puterile super-eroilor din filme, poate fi folosită și constructiv, și distructiv. Tocmai de aceea copiii ar avea nevoie de cineva să îi ghideze în direcția potrivită. Să le arate, așa cum au făcut cei de la Samsung în campania Trends of Tomorrow, cum să exploateze tehnologia în folosul lor. Sper să se întâmple asta cât de curând. Elevii cu siguranță ar veni cu mai mult drag la ore, iar părinții ar căpăta mai multă încredere în internet. 🙂

Pentru că altfel, ajungi să pățești precum cei de la Vodafone. Dar să vă povestesc.

Ieri am participat la evenimentul numit „Comunicații, cloud și aplicații specializate. Soluții pentru optimizarea afacerii”. Programul anunțat pe site suna bine, despre Doru Panaitescu auzisem că e foarte fain, așa că tare m-a bucurat că am mai prins loc, deși m-am înscris pe ultima sută de metri.

Toate bune și frumoase, sala plină, prezentarea lui Doru Panaitescu interesantă, ca preambul la discuția mai detaliată care avea să urmeze. Până când apare o doamnă de la Vodafone, sponsorul evenimentului. Iar doamna asta începe să ne vorbească precum unor copii de grădiniță care se află la o lecție despre tehnologie. Citez, ca să mă fac înțelasă: „Ați auzit despre 4 G?” „Ați văzut reclama cu florăria?” și a continuat cu atitudinea asta, deși în sală oamenii mustăceau, comentau, ba chiar s-a și spus explicit și sfidător că „Da, doamnă, am auzit, că doar de-aia ne aflăm aici”. Și măcar să fi fost doar asta. Dar dincolo de asta, conținutul prezentării s-a rezumat  la produsele Vodafone, care toate sunt „gratuite” și neasemuite pe fața pământului. Moment în care mi s-a urcat sângele la cap.

Înțeleg perfect nevoia de a avea momentul sponsorului într-un eveniment care e gratuit. Dar dacă e un eveniment adresat oamenilor de afaceri, interesați de modul în care ar putea să își eficientizeze activitatea, mi se pare de bun simț să ții cont de acest lucru și să integrezi produsele tale într-un discurs care să aducă puțină plus-valoare audienței, nu doar să enunți niște informații pe care le găsești în orice flyer și să proiectezi reclama pe care o difuzați și pe TV, așteptând ca oamenii să dea pe spate de încântare.

Cealaltă prezentare – tot de la Vodafone – mi s-a părut puțin mai promițătoare, până când vorbitorul a făcut o gafă teribilă. Vorbind de Microsoft Office 365, care oferă multe servicii contra-cost similare cu cele oferite gratuit de Google, normal că a apărut, din sală, următoarea întrebare: „De ce aș plăti un serviciu pe care îl pot avea gratuit?”. La care omul de marketing de la Vodafone spune că el nu vrea să compare cele două produse, că nu îl interesează concurența. Deci cum?

Din moment ce consumatorul tău potențial va compara cele două soluții, va cam trebui să o faci și tu, ca om de marketing, pentru a vedea cu ce te diferențiezi. Că poate fi greu să găsești acele avantaje, asta e altă problemă, dar nu înseamnă că trebuie să refuzi să o faci, de teama unei discuții mai complicate. Cei care erau în sală așteptau să li se spună de ce să dea banii pe un serviciu, bani pe care i-ar fi dat probabil cu încredere, dacă ar fi primit niște argumente. Dar nu le-au primit. Cel mai mult mi-a plăcut când același om de marketing a zis „Cum, și Google Calendar face asta acum? Ah, nu știam, înseamnă că nu l-am mai folosit eu de mult.”

Mi se pare inacceptabil să tratezi cu atâta nonșalanță publicul unui eveniment. Înțeleg că poți fi greșit informat cu privire la audiența pe care o să o ai. Să crezi că nu au niște cunoștințe fundamentale și să îți construiești un discurs cu noțiuni introductive. Dar în momentul în care vezi că situația este alta, din respect pentru oamenii din sală, trebuie să te adaptezi. Să lași discursul planificat la o parte și să îți schimbi, din mers, direcția. Teoretic, trebuie să fii în stare să faci asta. Că altfel, riști ca vreme de 3 ore, oamenii ăia să se simtă luați de proști, ca în momentul în care o domnișoară de la call centre încearcă să-ți bage pe gât un abonament mai costisitor. Și bănuiesc că nu asta e cultura organizațională pe care Vodafone vrea să o comunice.