Jescu. Săftescu-Jescu

Azi a fost prima zi de când prestez la minunata universitate când aş fi avut timp şi eu să mănânc ca omul, o ciorbă, o treabă, un meniul zilei. Am premeditat momentul ăsta încă de azi-dimineaţă, de când am ajuns la facultate şi îmi plângea stomacul că plecasem cu dânsul gol.

Grijulie şi precaută, îmi scot bani de pe card, că nu umblu cu cash în portofel că dacă sunt acolo, îi cheltui şi-s vremuri grele. Se face ora prânzului, cobor întinsă în cafeneaua universităţii, pe care, asemenea bărbaţiilor în relaţia lor cu femeile, mă bucur că o găsesc goală.
(more…)

De când mă știu, am fost dependentă de oameni. De prezența unora, de aprobarea altora, de-un zâmbet, de-o voce, oricum, nu m-am putut concepe în afara unei relații de orice fel cu acei oameni care contează la un anumit moment al existenței mele. Ce femeie independentă şi emancipată? Prostii!

Aşa stând lucrurile, evident că nu mi-a fost prea bine când, dintr-un motiv sau altul, una dintre relațiile cu oamenii dragi mie s-a dizolvat sau s-a transformat. (more…)

Îmi aduc aminte că eram prin clasa a cincea sau a şasea. O arătare deşirată, cu picioare subţiri, ochelari pe nas şi un început de piept. Era vară şi umblam îmbrăcată ca toţi copiii, în pantaloni scurţi şi un tricou.

Eram într-unul din parcurile din zona centrală din Târgu-Jiu, împreună cu câteva prietene din cartier, când ne-a oprit un nene, cum le spuneam noi atunci bărbaţilor în vârstă, şi a început să ne vorbească extrem de vulgar, detaliind ce ne-ar face şi unde. A fost prima experienţă de acest gen şi m-a speriat destul de tare la momentul respectiv.
(more…)

Fiecare incursiune a mea în băile universităţii reprezintă un nou prilej de a lectura versuri, mesaje de promovare a unor servicii erotice, anunţuri despre vânzări de licenţe şi conversaţii întregi, profunde şi filosofice despre dragoste şi sensul vieţii.

Îmi aduc aminte că în liceu şi şcoala generală, probabil din cauză că nu erau suficienţi pereţii toaletelor, scriam şi chiar scrijeleam pe bănci. (more…)

Mi se pare oarecum paradoxal să afirmi că nu ai încredere în oameni. Orice societate te constrânge să ai încredere în cei de lângă tine.

Păşim pe drumuri construite de unii, ne lăsăm copiii pe mâna altora şi aşa mai departe. Nu ne permitem luxul să nu avem încredere în nimeni pentru că depindem unii de alţii. Nu la modul individual, personal, ci subtil şi sistemic.
(more…)

Eu nu pot să înjur. Nu sunt vreo sălbatică scoasă din pădure ce se ruşinează toată când aude vreun cuvânt mai deochiat, ba chiar îmi plac şi mie unele jocuri de cuvinte mai aluzive.

Cel mai probabil însă, numeroasele învăţături ale mamei şi bunicii mele legate de faptul că unei domnişoare nu-i stă bine să vorbească urât m-au marcat atât de puternic încât efectiv nu pot să articulez anumite cuvinte, doar dacă eventual parafrazez pe altcineva. Serios.

Din fericire însă, (more…)

Mă gândesc că celor mai mulţi dintre voi le sunt familiare denumirile de vopsea de păr pentru femei, fie din propria gospodărie, fie din reclame: vişină putredă, ciocolatiu, caramel, coniac, spic de grâu şi multe alte dulcegării similare.

Cum sunt o altruistă din fire, (more…)

Mă întorceam cu mama mea din oraş şi pe o bancă, în cartierul în care am copilărit, văd o domnişoară frumuşică foc, foarte aranjată, pe culmile adolescenţei:

- Cine e fata asta? o întreb pe mama mea.
- Cum, cine e? Iuliana, de pe scara a doua.
- Cum, Iuliana? Că Iuliana e mică. Ultima oară când am văzut-o abia dacă mergea la şcoală.
- Păi a crescut şi ea, nu doar tu.

Şi atunci mi-am dat seama (more…)

Sunt acasă, aşa cum probabil că aţi putut intui din articolul anterior. Şi când sunt acasă, fără să îmi propun neapărat, îmi reiau comportamentul lăsat în colţul camerei atunci când am plecat la facultate.

Mă alint mult, mă las răsfăţată, stau mai puţin pe net, iar seara adorm cu ochii în televizor. Lucru pe care l-aş fi reuşit şi aseară, dacă nu m-aş fi enervat atât de tare. (more…)

Eu sunt o persoană foarte curioasă. Numai că eu nu vreau să ştiu ca să am ce bârfi apoi pe la colţuri, ci eu am nevoie de te miri ce informaţii ca să pot sta liniştită. Cunoaşterea celor mai inutile informaţii mie îmi asigură un anume confort psihic, o siguranţă închipuită pe care o găsesc destul de greu de explicat acum.

Curioasă din fire, îmi pun în permanenţă întrebări. Numai că nu sunt întotdeauna dintre cele mai profunde. De exemplu, (more…)