Opt ani

Cândva, în lunile astea de vară, se vor face opt ani de când sunt în Timișoara. Și am o senzație foarte ciudată și alambicată, un amestec de „parcă n-am stat vreodată altundeva” și „parcă ar fi fost ieri”. Acasă rămâne, totuși, acasă. La Târgu-Jiu sau Runcu, după anotimp. La părinți, și cățel, și lipsă de griji.

Și totuși, e și Timișoara tot un soi de „acasă”. Ba chiar „Prima Casă”, imediat. Dar dacă ar fi să fac o retrospectivă a ultimilor 8 ani, sincer nu știu cu ce m-am ales, la modul concret. În afară de câteva diplome de studii, pentru care, de altfel, am și venit inițial.

Orașul îl cunosc la fel de puțin. Încă mă rătăcesc cu lejeritate în orice zonă ceva mai departe de centru, mall sau Soarelui. Merg încă în aceleași câteva baruri. Viața mea socială citadină s-a încheiat apoteotic odată cu studenția și nu o văd resuscitată prea curând. Am circulat pe maxim 4 linii distincte de tramvai. Nu am prins drag de porumbei. Nu mi-am însușit regionalismele. Nu știu să gătesc mâncare cu specific local. La suprafață, cele aproape 3000 de zile petrecute în Timișoara aproape că nici nu se simt.

La nivel mai profund însă, lucrurile se schimbă. Timișoara e locul în care mi-am dat seama ce îmi place să fac. Nu o să o spun pe aia cu „mi-am dat seama cine sunt”, că e o prostie. Dar pot spune fără ezitare că e orașul în care am cunoscut oamenii care mi-au dat o direcție. Sau care m-au ajutat să o găsesc.

Câteodată îmi place să mă joc și să mă gândesc cum ar fi fost, dacă ar fi fost să nu vin aici. Dacă la cei 18 ani ai mei, aș fi mers în București. Sau în Cluj. Distanțele erau, oarecum, similare. Sunt curioasă cât de mult din ce fac acum aș fi făcut în oricare alt oraș. Cât de fericită sau nefericită aș fi fost în altă parte. Cât de diferit aș fi trăit față de cum trăiesc acum. Nu e o chestie care să mă macine, dar e un subiect numai bun de explorat, noaptea, înainte de culcare.

Și totuși, opt ani… Am îmbătrânit. 🙂

2 thoughts on “Opt ani

  1. Eu in curand o sa implinesc 10 ani de cand locuiesc in Bucuresti insa nu pot spune ca ma simt ca acasa! Ceva lipseste, asta in ciuda faptului ca m-am obisnuit!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

Anunţă-mă când apar comentarii noi la acest articol. (te poţi abona şi fără să comentezi)