Despre prieteniile la distanță

Nu cred că relațiile la distanță nu funcționează. Habar n-am cum e cu cele amoroase, dar prieteniile pot lupta lejer cu distanțele, de orice fel ar fi ele. Sunt implicată, la momentul ăsta, în trei feluri de prietenii la distanță.

Sunt, pe de-o parte, prieteniile consolidate în timp, cu oameni pe care îi simți ca frații, în care s-au trântit deodată o samă de kilometri hâtri. E genul de relație pe care o am eu cu fetele, care rezistă eroic de 12 ani. Le simt ca pe niște surori, chiar dacă din șase, am mai rămas doar cinci care tragem cu dinții de ceva frumos. Fetele sunt cele la care mă gândesc prima dată ori de câte ori mă încearcă o bucurie mai mare sau o suferință mai crâncenă, după caz.

Apoi, prietenie la distanță mai este cea în care distanța se măsoară în timp și nu în kilometri. Genul de prietenie care se leagă din senin și extrem de firesc, cu oameni cu care te-ai intersectat la un moment dat. Cu o singură persoană am avut sentimentul ăsta (Andreea, când ne vedem?!?) și, deși ne sincronizăm programele din ce în ce mai greu în ultima vreme, o simt mereu la fel de aproape și pot să îi povestesc absolut orice, fără nici cea mai mică urmă de ezitare.

În sfârșit, sunt prieteniile alea ciudate, despre care habar n-ai când au apărut ori dacă sunt reciproce. Singurul lucru care e cert e că în întâlnirile sporadice pe care le ai cu oamenii din categoria asta, simți că le poți spune orice, fără pic de reținere. Distanța, în acest din urmă caz, e exprimată când în kilometri, când în luni, când în stânjeneală. Dar încrederea și sentimentul acela de confort psihic absolut pe care le simți când sunteți față în față, rămân acolo, orice ar fi.

4 thoughts on “Despre prieteniile la distanță

  1. Cred cu tărie în prietenie, fie că este sau nu la distanță – în orice s-ar măsura distanța asta -, dar e musai să se tragă cu dinții. Cel puțin așa mi-a arătat mie experiența personală. Se mai lasă uneori cu dinți ciobiți, dar rezultatul te unge la suflet în final.

    • În primul rând, bine te-am regăsit! 🙂
      Revenind la subiect, da, într-adevăr, e de muncă și cu prieteniile astea. Altfel, noi ne luăm cu viața și le scăpăm printre degete.

  2. A avut si inca am de patimit cu o prietenie la distanta insa, per ansamblu, eu zic ca merita. Despartirile sunt mai dificile insa viata nu poate fi tot timpul roz.

  3. Asta cu prieteniile la distanţă, o pot confirma, iar cea cu relaţiile la distanţă – infirma. În primul caz, prietena mea cea mai bună a plecat cu o bursă în China, în toamna anului trecut; am păstrat legătura şi de fiecare dată când vorbim pare că n-a trecut nici măcar o zi în care să nu ne vedem. Sunt acolo nişte lucruri magice, care se sudează pe măsură ce trece timpul şi niciun meridian nu le poate descompune.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

Anunţă-mă când apar comentarii noi la acest articol. (te poţi abona şi fără să comentezi)