Dacă e ceva care mă intrigă constant în ultimii ani, e prezența unui număr foarte mare de contraste la nivelul comportamentului uman. Oameni care își cumpără telefoane de peste o mie de euro, dar care nu au bani de chirie, oameni care dau zece lei pe o cafea proastă, servită într-o cană de tablă, doar pentru că e ca la bunica și, în ultima vreme, contradicția dintre mania cu handmade și DIY (Do It Yourself) și apelul la fel de fel de specialiști pentru cele mai mici operațiuni. Dar să detaliez.

Există, după cum probabil ați observat și voi, o modă manifestată mai ales printre femei, de a crea cât mai multe dintre produsele pe care până mai ieri le cumpărau. Că e vorba de  cercei făcuți din mărgeluțe, de a transforma o comodă în băncuță sau de a recondiționa un scaun de bucătărie, e trendy să le faci tu singur, cu mâinile tale, să fii creativ și nonconformist, econom și pragmatic, susținând în același timp lupta împotriva poluării și mai știu eu ce cauze nobile. Perfect, n-am nimic împotrivă, ba chiar apreciez spiritul întreprinzător și e plin Pinterestul de idei ingenioase de refolosire a pieselor de mobilă și a hainelor uzate.

Dar mi se pare ciudat, atunci când îți asumi procese complexe de producție, când înveți să-ți faci singură și fustiță și etajeră pe care să o expui, să chemi apoi un specialist pe care să-l plătești cu bani grei ca să îți facă unghiuțele. Păi, să-mi fie cu iertare, dacă știi să-ți vopsești scaunul de la birou în magenta, nu știi oare să îți vopsești și unghiile? Zău, că de când s-au apucat de bricolaj, unele domnișoare  parcă nu mai știu să se machieze sau să-și pună părul pe moațe.

Nu mă înțelegeți greșit, n-am treabă cu nimeni, fiecare face ce vrea. Dar nu pot să nu observ cât e de contrastant să treci de la ipostaza femeii întreprinzătoare, descurcărețe și econoame, care face din, vorba aia, bici, la demoazela răsfățată și neajutorată.