D-ale vacanței

Articol regăsit (în parte) și în 24 FUN.

Voi ați observat că, imediat cum se apropie sezonul estival, se resimte în aer o presiune socială aparte? Asta pentru că încep să răsară primele întrebări legate de planurile de concediu și odată cu ele, primele uitături strâmbe, dacă te-a pedepsit cumva Cel de Sus și nu ai de gând să petreci măcar un sejur la Mamaia, ca ultimii amărâți.

A nu merge vara într-un concediu exotic este cea mai nouă și sublimă expresie a sărăciei. Pentru că se știe că tot poporul strânge din dinți și merge măcar cinci zile în Halkidiki, la all inclusive. După ce ai muncit un an întreg, este mai mare rușinea să nu dai toate agoniselile pe-un drum de 12 ore cu autocarul și trei mese pe zi, plus gustări oricând vrea mațul tău, la orice oră din zi și din noapte.

Că doar muncim pentru noi, nu pentru alții, nu? Și nu te poți prezenta în societate fără un plan de concediu bine pus la punct, cu o destinație agreată colectiv în anul 2013. Pur și simplu nu poți. Pentru că o să se uite chiorâș la tine, cu o milă schimonosită, și-o să-ți promită să îți aducă un magnet de frigider sau o scoică puturoasă, măcar așa să simți și tu vacanța, ca un amărât ce ești.

Și calvarul abia începe. Pentru că aceiași oameni care acum se uită strâmb la voi că n-aveți bani de Corfu se vor întoarce din vacanțele lor luxoase și-o să revină cu impresii, dintre care preferata mea: „A fost frumos, dar plin de români.”  Deci cam cum vine asta? Adică ar fi fost mai frumos decât a fost, dacă nu ar fi fost atât de mulți oameni din aceeași țară din care venim și noi. Pentru că toată lumea știe că românii se împart în două categorii: ăia faini și ăia care fac poporul de râs. Și întotdeauna vorbitorul se autosituează în prima categorie.

Asta e ca aia pe care o aud eu foarte des: „E plin de olteni în Timișoara, au stricat orașul, dar nu te simți prost, că tu nu ești ca ei.” Și nu pentru că nu aș fi „ca ei”, orice ar însemna asta, ci pentru că nimeni nu îndrăznește să te jignească față în față, la fel cum puțini își asumă condiția de a fi român, orice ar însemna și asta, odată ce au trecut de granițele țării. Că dacă tot de duci în străinătate, trebuie să faci și tu pe străinezul, și deodată să te deranjeze românii. Adică ăia care acasă îți sunt prieteni, colegi ori rude. C-așa-i în vacanță.

 

One thought on “D-ale vacanței

  1. Da, pe-asta n-o pricep nici eu: cum se face că toată lumea se plânge de acei români care ne fac de rușine în afara granițelor? Mereu am fost curioasă unde se ascund aceștia, având în vedere că toți cei ce pleacă în străinătate în concedi se plâng de același lucru.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

Anunţă-mă când apar comentarii noi la acest articol. (te poţi abona şi fără să comentezi)