Acum, când am tot avut zilele astea libere de 1 mai, Paște și ce o mai fi fost, am tot stat să mă gândesc la vacanțele aproape eterne de pe vremea când eram elevă. Trei luni de vacanță de vară. Mi se pare aproape ireal și zău că nu pot să îmi amintesc cu ce ne umpleam timpul.

Ce făceam oare în cele 90 de zile goale? Bun, ieșeam afară, ne plimbam, mai un ștrand, mai un ping-pong în fața blocului. Dar în rest? Că nu îmi amintesc să fi suferit vreodată de plictiseală sau să plâng după școală.

În ritmul în care îmi duc viața acum, oricare 3 luni alese aleatoriu din an sunt foarte pline. Multe texte scrise, multe texte citite, multe întâlniri cu studenții. Sunt 3 luni productive, care dau cumva sens și orientare timpului. Astfel că mi-e foarte greu să îmi imaginez ce aș face acum cu tot atâta timp de vacanță. Că bani de călătorit prin lume atâta vreme nu am.

Cred că la început aș fi plină de entuziasm. Aș merge la țară, m-aș cufunda în natură și m-aș relaxa vreo săptămână cu mult soare, cărți ușoare și bălăceală. Apoi mi-aș vizita prietenele împrăștiate prin țară sau prin afara ei. Apoi, aș lua la rând toate filmele lui Woody Allen. Iar apoi cred că aș intra în depresie. 🙂

Voi ce ați face cu tot timpul ăsta, dacă de mâine ați intra într-un concediu prelungit de 3 luni de zile?