Șantier de deconstrucții

Articol apărut şi în 24 FUN Timişoara şi Arad.

Nu știu dacă ați observat, dar atunci când analizezi o persoană, când o diseci și îi etalezi vorbele și grimasele pe masa metalică a interpretărilor, obții aproape de fiecare dată mai mult decât respectiva persoană este de fapt. Suma părților depășește întregul, cu alte cuvinte.

Explicația nu este una mistică și nu e deloc complicată. Ba chiar dimpotrivă, e la mintea cocoșului, numai că noi suntem de prea multe ori niște amârâte de găini bete. Să vă explic, așadar. Ideea e următoarea: atunci când, spre exemplu, iei un zâmbet aruncat în treacăt și îl interpretezi ca pe o declarație de dragoste, tot ceea ce se adaugă la zâmbet pentru a da declarație de dragoste e pus de la tine. Deci e în plus. Interpretul adaugă informație interpretatului, după cum i-ar plăcea lui să arate lumea. Și atunci normal că un om politicos, după operațiile numeroase ale unei disecții atente, este egal cu un om îndrăgostit. Pentru că ne creionăm lumea după chipul și asemănarea dorințelor noastre și nu după cum ne dictează, uneori chiar răstit, bunul simț.

Și tot așa, deconstrucție după deconstrucție, lumea noastră devine șantier. Înaintăm din ce în ce mai greu printre bucăți mari de moloz sentimental și grămezi de deziluzii, așa că începem să ni le înghesuim pe sub pleoape, până când ni se afundă în priviri și ne ustură ochii. Apoi plângem puțin și mergem mai departe.

 

One thought on “Șantier de deconstrucții

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

Anunţă-mă când apar comentarii noi la acest articol. (te poţi abona şi fără să comentezi)