E trist că mai toți ăștia care scriu poop în loc de pup și moolt în loc de mult, scriu și loose în loc de lose. Sau speach în loc de speech. Să nu-ți pară suficient de expresivă limba maternă, pot înțelege. Pățesc și eu asta destul de des. Dar mi s-ar părea firesc să o înlocuiești cu o limbă pe care o stăpânești bine, nu cu una în care să te exprimi la fel de prost.
Tot trist e că nici la 20 de ani nu ne sunt fixate bine valorile. Am asistat recent la un schimb de replici între câțiva studenți și am privit cu amărăciune cum unuia dintre ei îi era pur și simplu jenă să spună că îi place să citească și să stea cu orele la bibliotecă. În schimb, cantitatea de vomă vărsată din cauza alcoolului, ăsta e un motiv de mândrie!
Și tot legat de lumea asta cu susu-n jos, e trist că e o virtute să dai un car de bani pe un lucru lipsit de valoare, dar e rușinos să cumperi obiecte second hand sau chilipiruri. O bună afacere nu mai e aia eficientă din punct de vedere economic, când ai plătit puțin și ai primit mult, ci aia eficientă din punct de vedere social, când ai dat ca prostul sute de lei pe un nimic și-ai cumpărat nu doar nimicul ăla, ci și invidia unor indivizi lipsiți de repere, plus material de pus pe Facebook.
Probabil că va urma.
5 thoughts on “Știți ce-i trist?”