Gura păcătosului…

Cei care mă cunosc știu că țin destul de mult la corectitudiunea gramaticală, la exprimarea coerentă și la o ortografie curată. Totuși, mai fac și eu greșeli, unele din neatenție, altele din neștiință și, recunosc, câteva cu bună știință. Despre astea din urmă vreau să vă vorbesc.

1. Vroiam
Folosesc vroiam într-o mare veselie, deși știu că nu e forma corectă de imperfect a lui a vrea. Dex-ul sugerează vream sau voiam, de la a voi. Nu-mi iese nicicum, nici în vorbire, nici în scriere. De fapt, dacă dați un search după acest cuvânt aici, pe blog, o să vă convingeți singuri.

2. Ceva
Am un obicei tare urât de a folosi ceva pe post de adjectiv cu un sens pe care mi-e greu să îl descriu, în formulări de genul: am fost la ceva chef, am ceva examen. Obiceiul ăsta știu sigur că l-am dobândit de când am venit în Timișoara. Sună urât, știu și nici nu are vreo logică, dar deja e tic verbal și mi-e foarte greu să mă controlez.

3. Dacă vreți…
Mai ales în comunicarea orală, inserez adesea sintagma dacă vreți înainte de a da o explicație sau a introduce un termen mai abstract sau o analogie. Spre exemplu: blogul este, dacă vreți, jurnalul secolului 21. Știu că are oarecare efecte persuasive, implică audiența, bla, bla, bla, dar uneori îmi scapă mai des decât ar trebui. Și când îmi dau seama, e deja pe jumătate rostit. Plus că mi-e teamă mereu că cineva din public îmi va răspunde cu: și dacă nu vrem?. Eu așa aș face. 🙂

Ăsta e doar un top 3, sunt sigură că sunt mult mai multe, dar nu îmi amintesc de ele acum. Voi faceți greșeli, cu bună știință?

6 thoughts on “Gura păcătosului…

  1. Și eu fac unele. Nu-mi vine nici un exemplu acum în minte, dar ale mele sunt baza pe care Alex face mișto de mine și mă numește (cu accent maghiar inclus) ”unguraș mic”.

  2. Apropo de verbul „a vrea”: nu există „nu pot”, există doar „nu vreau”! 😀 Și eu ziceam „vroiam” tot într-o veselie și mi-a fost greu să scap de el, dar uite că am reușit. Acum nu mai scriu niciodată greșit, iar în vorbire îmi mai scapă foarte rar și atunci mă corectez imediat. La început căutam cât mai multe fraze care să conțină „voiam”, ca să mă obișnuiesc. Deci se poate! 😀

  3. Si eu zic tot vroiam, nu pot nicicum sa ma obisnuiesc cu formele corecte. In plus mai folosesc “acuma”. Inainte foloseam si arat in loc de arăt, dar la cate observatii am primit, am scapat de el.

  4. Si eu incerc pe cat posibil sa vorbesc cat mai corect gramatical, mai ales din cauza faptului ca in familie este o adevarata intrecere in acest sens. 🙂 Eu incerc sa ma dezvat de acel “zic”, pe care foarte multa lume il pronunta (ex: “nu este imposibil, zic”) si de “noah”, care da de gol ardeleanca din mine. 🙂

  5. Am o persoana tare draga mie care tot repeta cuvintele colo, colo….”Am fost la magazin, colo, colo, am plecat cu tramvaiul sa fac treaba aia, colo, colo….” Ma exaspereaza, i-am spus sa fie atent la exprimare, dar cand se ambaleaza sa povesteasca ceva…..pfff… nu se mai controleaza si e asa obositor sa-l ascult!!! Cred ca si eu am astfel de apucaturi, tin minte ca spuneam intr-o vreme “asta e” foarte des, desi nu vroiam sa las impresia ca nu-mi pasa, sau nu ascult ce mi se spune :)) Sunt inevitabile!!!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

Anunţă-mă când apar comentarii noi la acest articol. (te poţi abona şi fără să comentezi)