Pe fugă, că am tocănița pe foc: voi știați că R.A.T.T are o reducere de 20% din abonament pentru cei cu domiciliul în Timișoara? Probabil că știați, dacă mergeți mai des ca mine cu tramvaiul ori autobuzul. Eu abia ieri am aflat și mi se pare cel puțin straniu și parcă un pic discriminatoriu.
Cum să aplici o reducere în funcție de adresa de pe buletin? Adică hai timișorenilor, luați de aici prețuri (mai) bune, iar voi, venetici care ați venit să ne ocupați locurile la facultăți și joburile în multinaționale, scoateți banu’, dacă vă ține.
Unde ați mai văzut voi o asemenea politică de marketing? Cu atât mai mult într-un oraș care se vrea a fi Capitală Culturală Europeană și o destinație turistică importantă. Dacă vine neamțu’ și stă o săptămână în Timișoara și vrea abonament pe liniile de transport în comun, tu îl taxezi mai mult decât pe cetățeanul timișorean?
Oameni buni, transportul în comun e un serviciu, ca toate celelalte. Imaginați-vă că ați coborî la buticul de la colț, ați cere o pâine și vânzătoarea v-ar cere buletinul: dacă ești din Timișoara, 2 lei bucata; dacă te-a bătut sfântul și ai un amărât de flotant, scoate 3 lei.
Numai mie nu mi se pare tocmai în regulă? Mai ales, repet, într-un oraș care vrea să atragă turiști.
18 thoughts on “Nebănuite sunt căile marketingului”