Matei Brunul, câștigătoul Premiului Literar Augustin Frățilă

Romanul Matei Brunul, scris de Lucian Dan Teodorovici a câștigat premiul literar Augustin Frățilă în valoare de 10 000 de euro. Când am aflat aseară vestea cea mare, m-am bucurat ca pentru un prieten, pentru că a fost de departe preferata mea dintre finaliste. Vă spun cu toată sinceritatea, cartea asta mi-a plăcut atât de mult, încât am citit-o într-o zi jumate și când am terminat-o, am plâns un pic și am vrut să o iau de la capăt.

Matei Bruno, pe numele lui adevărat, este un păpușar trecut de prima tinerețe, dar care are naivitatea unui copil. Fost deținut politic, el suferă de o amnezie ciudată, care i-a șters din memorie cu o precizie elvețiană exact 20 de ani din viață, adică perioada cea mai întunecată a vieții lui, petrecută prin închisori și tribunale. Nu are nici cea mai mică idee care a fost motivul pentru care a fost închis, dar, inocent până în pânzele albe, trăiește cu certitudinea că de ceva trebuie să se fi făcut vinovat, pentru că statul, care îi oferise atât de multe, nu condamnă nevinovați:

Nu era vorba nici măcar de datorie, era vorba despre dorința de răscumpărare. Trebuia să-și răscumpere greșelile, indiferent care fuseseră acestea, trebuia să și le răscumpere cu orice preț pentru a putea respira liber, fără povara vinii, în noua societate în care i se oferise, cu atâta bunăvoință, un loc.

Brunul, așa cum este alintat, acest om care s-a culcat copil și s-a trezit adult, este luat sub aripa protectoare a Tovarăsului Bojin, om al sistemului, care jonglează mereu cu două adevăruri: cel pe care îl gândește și cel pe care îl spune, dezvoltând o adevărată teorie despre acestea:

Pur şi simplu, începuse prin a crede că, pe lângă minciună, exista nu un singur adevăr, ci două adevăruri mari şi late. Un adevăr din mintea proprie, care de cele mai multe ori era mai bine să rămână acolo. Iar celălalt adevăr, tot mai important în viaţa lui, era adevărul rostit, oficial. Nu era nicio ipocrizie la mijloc. Pentru tovarăşul Bojin, adevărul oficial era exact la fel de important ca şi cel neoficial, din minte.

Pe lângă Bojin, Bruno mai are doi prieteni: Vasilache, o marionetă care îi ține de urât atunci când e singur și Eliza, o femeie cu o prezență misterioasă, de care se îndrăgostește ca un adolescent.

Romanul se desfășoară pe două planuri temporale, capitolele despre viața lui Bruno, cea învăluită în amnezie și întrebări fără răspuns, alternând cu cele care explică cei 20 de ani șterși cu buretele din mintea personajului: arestarea pe nedrept, torturile din închisori, dezumanizarea, procesul, eliberarea. Astfel, cititorul reconstruiește istoria Brunului pagină cu pagină. Nu o să dezvălui mai mult despre desfășurarea acțiunii, pentru că vreau să vă las să o descoperiți singuri.

Cred că marele atu al acestei cărți sunt personajele. Deși este un roman care evocă momentele urâte ale perioadei comuniste, distincția bun-rău nu este niciodată una clară, personajele nu sunt colorate doar în alb și negru. În închisori există și gardieni cu suflet, care ajută și ocrotesc deținuții. Sfaturile lui Bojin amintesc uneori de discuțiile părintești și sunt căptușite cu atâta grijă, încât cititorul este înclinat să creadă că aceste sentimente țin de adevărul acela interior, nu de cel care trebuie spus. Eliza este un personaj care evoluează și se dezvăluie continuu, până în ultimele pagini ale cărții. Până și Vasilache, marioneta din lemn, rupe uneori rigiditatea existenței sale și reușește să surprindă. Iar Matei Bruno înduioșează, enervează și trezește în cititor rând pe rând revolte, compasiune și admirație.

7 thoughts on “Matei Brunul, câștigătoul Premiului Literar Augustin Frățilă

  1. Ideea de dubla-gandire a fost foarte misto explorata de Orwell in 1984 si apoi materializata in comunismul de la noi. As citi cartea asta daca o ai cumva 🙂

  2. Da, și mie mi-a amintit în unele pasaje de 1984. Când se întoarce la mine, o să o introduc în circuitul local. 🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

Anunţă-mă când apar comentarii noi la acest articol. (te poţi abona şi fără să comentezi)