Am tot observat în ultima vreme greșeli de scriere în cărțile de beletristică și încep să mă calce pe nervi. Nu e vorba de erori grave de gramatică, ci de typo-uri pe care le-aș ierta în mod normal în mailuri sau pe bloguri, dar nu și în cărți. Spații în plus sau în minus, litere mâncate sau așezate anapoda, pe scurt, semne de neglijență.

Nu vreau să fiu unul dintre cei care încep să spună „Pe vremea mea…”, dar zău că nu îmi aduc aminte să fi observat astfel de greșeli în Ion, Enigma Otiliei ori Roșu și Negru. Se prea poate să fiu eu ceva mai vigilentă acum decât atunci și să țin mai mult la corectitudinea scriiturii, dar chiar mi se pare inacceptabil să dau peste greșeli într-o carte publicată la o editură, care se presupune că trece prin mai multe mâini până să ajungă pe raft.

Exagerez?