Trecutul care nu a fost prezent

Articol apărut şi în 24 FUN Timişoara şi Arad.

Există lucruri pe care ți le dorești atât de mult, încât ajung să devină parte a unui trecut care nu a existat niciodată. Lucruri la care te-ai gândit cu atâta stăruință, pe care le-ai trăit în mod repetat în vise înlănțuite în adevărate seriale, cu mult suspans și mereu cu final fericit și care, prin puterea voinței, ți s-au tatuat iremediabil în amintiri.

Sunt amintiri despre un trecut care n-a fost nicicând prezent, ci doar un condițional-optativ răbdător sau, când și când, un imperativ disperat strigat printre lacrimi, la ocaziile mai importante, cum ar fi acel Revelion petrecut de unul singur cu un pahar de șampanie răsuflată în mână. Sau Crăciunul ăla din ’97, care a venit fără zăpadă și fără să lase bicicleta galbenă sub brad. Pe scurt, amintiri ale unor întâmplări dintr-un trecut care n-a reușit în viață, cum ar glumi unii. Nu în viața asta, cel puțin.

Sunt oameni care trăiesc mai mereu în moduri și timpuri ale verbelor rupte din alte universuri și alte gramatici și care se hrănesc cu aceste amintiri ale lucrurilor care nu s-au întâmplat niciodată. Îi recunoști ușor, pe stradă, după privirea goală și zâmbetul aproape rânjit, înfiorător. Sunt cei care se uită prin tine și se întristează din senin, semn că acolo, în lumea amintirilor despre lucruri care nu au avut loc nicicând, s-a întâmplat ceva. Probabil că și-a băgat coada prezentul.

One thought on “Trecutul care nu a fost prezent

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

Anunţă-mă când apar comentarii noi la acest articol. (te poţi abona şi fără să comentezi)