Nu ştiu dacă mă plimb eu prin cercurile nepotrivite sau există o altă explicaţie, dar de fiecare dată când am întrebat unul dintre cunoscuţii mei de sex masculin ce părere au despre alţi bărbaţi (privind aspectul loc fizic), mi-au spus că nu ştiu ce să răspundă.

Adică ceva de genul ăsta:

– Am un nou coleg de birou/şef/poştaş/nemesis.
– Şi, e drăguţ?
– Eu de unde să ştiu?
– Păi nu l-ai văzut?
– Ba da.
– Şi cum arată?
– Cum să arate? A om.

Deci dacă nu are 3 picioare, un nas cât China sau 150 kg, va spune că arată ca un bărbat normal şi nimic mai mult.

În schimb, dacă întrebi o femeie despre o altă femeie, va şti nu doar să îţi spună dacă arată bine sau nu, ci să acorde grade aspectului său fizic, de la simpăticuţă la superbă.

Care e explicaţia? Efectiv nu observă sau le e teamă că ar părea efeminaţi, dacă vorbesc despre buclele ori buzele colegului de lucru? 😀