Copilul care n-a luat bătaie niciodată

Sunt eu. Niciodată. Nici o palmă peste fund, nici o joardă peste picioare, nimic. Bine, am şi fost un copil cuminte. Prea cuminte chiar şi lipsit deci de aventuri bune de povestit nepoţilor. Totuşi, mă gândesc că a existat cel puţin un moment al existenţei mele în care aş fi meritat o mică mostră de violenţă în familie. Însă nu am primit-o. Şi cu toate astea, am crescut frumos. Politicoasă, ascultătoare, fără răzvrătiri adolescentine. Mythbuster no.1.

Am fost un copil foarte alintat. Am avut noroc cu nişte părinţi care au pus întotdeauna interesele noastre mai presus de interesele lor. Nu am fost privată de nimic, am avut tot ce mi-am dorit, ba chiar un pic mai mult de atât, în sensul că dragii de ei au îndurat nopţi întregi de frig, dormind iarna într-o cabană fără încălzire, doar ca ai lor plozi aflaţi la pubertate să poată merge la un mirobolant Cămin Cultural. Cu toate astea, am crescut respectuoasă, altruistă şi o să le fiu mereu recunoscătoare. Mythbuster no. 2.

Deci se poate face educaţie şi cu dragoste şi vorbă bună. 🙂

8 thoughts on “Copilul care n-a luat bătaie niciodată

  1. Maica-mea a avut niste tentative de violente, dar tata i le-a scos din cap, pe acelasi principiu, ca poa’ sa ma creasca si fara mostre de bataie. Si am supravietuit chiar decent, as zice! :)))

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

Anunţă-mă când apar comentarii noi la acest articol. (te poţi abona şi fără să comentezi)