Cea mai vinovată plăcere

Cea mai vinovată dintre plăceri şi cel mai plăcut dintre sentimentele de vinovăţie le simt atunci când stau degeaba după o perioadă foarte aglomerată. S-a întâmplat azi.

M-am trezit, mi-am băut cafeaua şi am început să-mi răscolesc disperată prin gânduri, căutând un to do urgent prin listele mele mentale. Nimic. Nici un proiect de corectat, nici un deadline apăsător. Ciorba e făcută, hainele le-am spălat ieri şi nici măcar în cameră nu e o dezordine atât de mare încât să mă preseze.

Primele zece minute în care am răsfoit internetul au fost chinuitor de relaxate şi de lipsite de griji. Nu a durat mult până când am început să mă simt vinovată şi să mă gândesc că poate am uitat ceva ce aveam de făcut sau că poate cineva ar avea nevoie de ajutorul meu iar eu stau ca nesimţita şi pierd timpul. Am întrebat dacă e cazul. Nu era.

Am vrut să mă uit la un serial. Am renunţat după 5 minute, din acelaşi dulce sentiment de vinovăţie că ratez un ceva important pe care probabil aş putea să-l fac în tot timpul ăsta. Problema e că încă nu ştiu ce e acel ceva.

Adică, sunt câteva activităţi mai de cursă lungă ce ar trebui prestate în această vară, dar parcă totuşi nu le-aş începe de azi. Deşi e luni. Dar parcă e prea bine să nu mă mai grăbesc, să nu mă mai panichez, să îmi pară din nou minutele lungi şi orele îndestulătoare. Ceea ce vă doresc şi vouă. 🙂

One thought on “Cea mai vinovată plăcere

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

Anunţă-mă când apar comentarii noi la acest articol. (te poţi abona şi fără să comentezi)