Nostalgii contemporane

Articol apărut şi în 24FUN.

Uneori, în toată hărmălaia asta a internetului şi reţelelor de socializare, mi se face dor de intimitate. Mă apucă nostalgia momentelor în care blogul îmi era citit de maxim cinci persoane, când mi-era mai uşor să-mi vărs lacrimi, să scuip frustrări şi să vorbesc despre bucurii şi când nu mă gândeam de două ori dacă să public un articol sau nu, căci nu aveam pe cine să supăr sau în faţa cui să fiu vulnerabilă.

Uneori mă trezesc dimineaţa şi ajung din reflex cu ochii în pagina de Facebook şi aplicaţia pentru Twitter şi, câteva clipe înainte să fie aşternute pe rânduri virtuale, schimonosite în numere fixe de caractere, gândurilor mele li se face dor de perioada în care nu părăseau aleile întortocheate ale minţii mele. Când nu erau judecate, comentate şi evaluate prin like-uri. Gândurilor mele le e dor de mine, căci de când le arunc în toate direcţiile, petrecem din ce în ce mai puţin timp împreună.

De aceea, din când în când, în momentele în care simt că-mi explodează inima de trăiri şi capul de idei copleşitoare, mă închid în mine şi le trăiesc pe toate cu poftă egoistă, fără să le împart cu nimeni, asemeni unui copil care mănâncă dulciuri pe ascuns.

One thought on “Nostalgii contemporane

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

Anunţă-mă când apar comentarii noi la acest articol. (te poţi abona şi fără să comentezi)