Femeia de serviciu şi omul de la poartă

Nu faci parte cu adevărat dintr-un colectiv profesional până când nu te cunosc omul de la poartă şi femeia de serviciu.

Ţin minte cât de frustrată am fost în primul an de predat, când de fiecare dată când ceream o cheie de la poartă, domnul sau doamna care era pe tură îmi cerea fără excepţie buletinul şi mă întreba de două ori dacă sunt studentă, că doar profesorii pot lua chei. Aceeaşi poveste, în fiecare zi. Buletinul, numele şi confirmarea faptului că într-adevăr eu ţin orele respective. Şi când parcă începuseră să nu mai fie aşa rigizi, s-a schimbat personalul şi am luat-o de la capăt.

Cu femeia de serviciu, aceeaşi poveste. Cum se uita ea suspect la mine de fiecare dată când la 8 dimineaţa deschideam uşa sălii cu cheia!
“Aveţi ore aici?” ţinea loc de “Bună dimineaţa!”. Abia anul trecut ne-am împrietenit şi acum ştiu tot ce o doare şi ce o apăsă.

Vă spun eu, degeaba eşti şef peste şefi, degeaba ai recunoaştere profesională şi diplome în biroul de la ultimul etaj, dacă nu te ştiu omul de la poartă şi femeia de serviciu, eşti degeaba. 🙂

One thought on “Femeia de serviciu şi omul de la poartă

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

Anunţă-mă când apar comentarii noi la acest articol. (te poţi abona şi fără să comentezi)