În drumurile mele zilnice către universitate, trec pe lângă Colegiul Naţional de Artă Ion Vidu. Săptămânal văd cel puţin un copil nu mai mare de clasa a doua, care merge singur la şcoală dis de dimineaţă. Cu un ghiozdan mai mare decât el în spate, fugind printre maşini, enervând şoferi.

Nu ştiu voi, dar eu nu mi-aş lăsa copilul de 7-8 ani să meargă de unul singur la şcoală. Eu am fost prima oară singură la şcoală în clasa a cincea, deci după ce am terminat cu şcoala primară. Dar chiar şi la liceu, când se întuneca repede sau se lumina târziu, îi rugam pe ai mei să mă însoţească prin cartier, ca să evit întâlnirile cu colţii vreunui maidanez sau fanteziile vreunui pervers, că mai aveam şi astfel de specimene.

Mi-e frică de şoferi tâmpiţi, oameni psihopaţi, biciclişti neatenţi şi câini maidanezi. Şi toţi cei menţionaţi anterior sunt mai numeroşi dimineaţa devreme. Bine, eu sunt ceva mai exagerată, recunosc, uneori chiar paranoică, dar tot nu mi se pare în regulă să-ţi laşi copilul singur pe stradă, la o oră la care trotuarele nu sunt foarte circulate.

Voi ce credeţi?