Immanuel Kant – TESZT 2012

Ieri, când am văzut piesa intitulată Immanuel Kant, am avut un sentiment similar cu acela care m-a încercat când am văzut Inglorious Basterds. De ce? Pentru că, dacă în filmul lui Tarantino scenariul se folosea de fapte reale din istorie pe care mai apoi le schimonosea, în spectacolul de la TESZT apare un Kant care aminteşte de filosoful german doar prin nume şi câteva replici alcătuite din idei filosofice.

Dincolo de acestea, filosoful Immanuel Kant imaginat de Thomas Bernhard este un tip excentric, ameninţat de orbire, care îşi dă la schimb cunoaşterea pentru o operaţie de glaucom. Toată acţiunea piesei se petrece pe un transatlantic, vapor care îi va purta în America, acolo unde renumitul filosof va fi operat de “specialiştii americani”, intervenţie plătită prin prezenţa sa la o universitate.

Fixist, nervos, mofturos, căsătorit cu o femeie pe care o preţuieşte mai puţin decât pe papagalul pe care îl poartă peste tot şi căruia vrea să îi lase “moştenire” ideile sale, Kant este o adevărată vedetă. Vorbeşte mult despre sine, despre reputaţia sa, este ironic, uneori cinic şi îi este frică de moarte, în toate formele în care ar putea apărea aceasta. Boala, exploziile, icebergul, toate acestea sunt evenimente care îl îngrozesc şi care îl fac să pară slab şi neajutorat.

Este răcit de la 6 ani, trebuie mereu să fie învelit cu două pături şi are o slugă care îl cară în spate. Nu citeşte ziare mai recente de patru săptămâni, preferând să evite potenţialele nelinişti pe care i le-ar putea provoca acestea. Imaginea aceasta de om slab, cu simţurile şubrezite de boală, contrastează puternic cu ideile puternice pe care le emite aleatoriu şi nevrotic, în mijlocul unor conversaţii banale.

Corabia pe care călătoreşte pare o corabie de nebuni: doamna Kant are episoade isterice, sluga suferă de retard şi toate celelalte persoanje care apar manifestă comportamente deviante: femeia uşoară, cardinalul care flirtează cu aceasta şi căpitanul care repetă aproape patologic aceleaşi coordonate geografice. Singura fiinţă normală rămâne biata înaripată, care e adulată de Kant, dar dispreţuită de soţie şi de slugă, prima din gelozie, al doilea din cauza grijii pe care trebuie să i-o poarte.

Dacă nu te aştepţi să-l vezi pe scenă pe adevăratul Kant, filosoful german despre care ai citit, spectacolul e comic şi savuros. Dacă însă preţuieşti imaginea pe care o ai despre acesta, s-ar putea ca scenariul să fie puţin şocant.

2 thoughts on “Immanuel Kant – TESZT 2012

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

Anunţă-mă când apar comentarii noi la acest articol. (te poţi abona şi fără să comentezi)