Plângăcioasa

Fără exagerare, sunt probabil cel mai plângăcios om din lume. Plâng la filme, plâng la ştiri, chiar şi la desene animate. Glandele mele lacrimogene nu sunt nici pe departe pretenţioase.

Drept urmare, cu ruşine recunosc că am plâns măcar o dată la Surprize, Surprize, Din Dragoste şi Înger Sălbatic. Plâng acasă, la cinema, la universitate, prin băi de cluburi şi la ocazii speciale. Tot ce-mi trebuie e un minim de intimitate şi labilitate maximă.

Îmi vine să plâng atunci când cineva ridică tonul la mine şi mă năpădesc lacrimile când văd că am dezamăgit. Plâng de bucurie, de milă, de ruşine, de emoţie, de frică şi de neputinţă. Uneori adorm plângând, alteori aşa mă trezesc. Plâng de dor, de spaimă şi de durere. Plâng de la mascara de proastă calitate, de la ceapă şi de la fum.

Plâng mult şi mă plâng că plâng. Beat that!

6 thoughts on “Plângăcioasa

  1. Mda, mai am şi eu tendinţe de genul atunci când o dau în bară şi se lasă cu dezamăgiri şi/sau ţipete… dar îmi trece 🙂 În general, plâng ca să mă descarc de ceva greu dar nedefinit – şi asta se întâmplă de maxim 2-3 ori pe an, când pur şi simplu se adună prea multe (n-aş putea să spun ce anume) şi trebuie date afară 🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

Anunţă-mă când apar comentarii noi la acest articol. (te poţi abona şi fără să comentezi)