Aşteptându-l pe Godot – TESZT 2012

În sfârşit am ajuns şi eu la festival. De când am văzut numele piesei în program, am spus că pe asta nu trebuie să o ratez, orice ar fi. Şi deşi spectacolul a început la 21 şi s-a terminat puţin după ora 23, iar eu eram ruptă de oboseală, nici nu am tresărit.

Piesa e fascinantă. Dacă nu aţi citit-o până acum, vă recomand cu căldură să o faceţi. E o poveste despre aşteptare, o aşteptare continuă, atemporală, uneori plină de nerăbdare, alteori plină de plictis şi oboseală, oscilând între speranţă şi deznădejde. O aşteptare a unui personaj misterios (Godot), despre care nimeni nu ştie nimic, dar care le creionează existenţa protagoniştilor. Acţiunea este minimă, atmosfera însă face totul.

Singurul lucru care nu mi-a plăcut a fost lipsa de intonaţie a traducătoarei, care răpea din intensitatea momentelor. Însă actorii (Kádas József şi Krisztik Csaba) au compensat printr-un joc extrem de bun. Cei doi protagonişti sunt mereu la poluri opuse: Gogo vrea să plece în lume, să se elibereze de aşteptare, Didi îndeamnă la răbdare. Nu ai cum să nu te regăseşti în laitmotivul piesei, acela al aşteptării dincolo de timp, în van, a unui moment care întârzie să apară. Piesa este o joacă între luciditate şi nebunie, între iniţiativă şi pasivitate, joacă ce uneori se transformă într-o luptă care poate face victime.

Mergeţi la TESZT! Merită!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

Anunţă-mă când apar comentarii noi la acest articol. (te poţi abona şi fără să comentezi)