Multe şi mărunte

  • Nu e nimic mai enervant decât o bubiţă apărută pe limbă din cauza fierbinţelii unei băuturi oarecare. Mă zgârii în ea cu dinţii şi cu furculiţa, mă deranjează când mănânc sărat şi nu am ce-i face. Nu e ca şi când aş putea să o ung cu cremă de gălbenele să treacă mai repede.
  • Au început să îmi placă filmele de acţiune. E clar o chestiune de influenţă, dar nu mă deranjează, dimpotrivă, am învăţat să apreciez o explozie bine făcută şi un pumn dat la momentul potrivit. În ritmul ăsta, poate o să reuşesc şi să nu îmi mai acopăr ochii la scene violente. Poate.
  • Nu înţeleg şi nu o să înţeleg niciodată relaţiile de tip “Tânăr şi Neliniştit”, când oameni din acelaşi colectiv restrâns se iubesc între ei la nesfârşit, unii cu alţii, ca sălbaticii, până nu mai ştii cine cu cine e şi mai ales de ce. Şi-apoi ies toţi la suc, ca într-o mare familie bolnavă.
  • Mai puţin şi se termină House, ceea ce mă întristează nu profund, dar sincer. Cică ultimul episod se cheamă Everybody dies. Se speculează mult că ar muri House, dar din ce văd eu, Wilson îşi doreşte mai mult victoria. Sau poate că mor amândoi.
  • Habar n-am de ce, dar nu mai pot dormi mai mult de 8 ore pe noapte. Ceea ce, spre deosebire de finalul serialului mai sus menţionat, mă întristează atât sincer, cât şi profund. Dormitul era printre puţinele chestii la care puteam face performanţă. Zece ore pe noapte erau numai o medie modestă, atinsă în perioadele în care mă simţeam foarte odihnită. Cred că îmbătrânesc.

4 thoughts on “Multe şi mărunte

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

Anunţă-mă când apar comentarii noi la acest articol. (te poţi abona şi fără să comentezi)