Cine nu are bătrâni, să-şi cumpere

Poate chiar o slăbiciune mai mare decât pentru copii, am pentru bătrâni. O slăbiciune neîncărcată de milă, aşa cum poate aţi tinde să credeţi. Dimpotrivă, le admir şi le respect fiecare rid de pe faţă şi fiecare cută din palme. Numai ei ştiu cu ce preţ le-au făcut loc pe corp.

Pentru mine, un om bătrân e un om înţelept. Oricît de rotunzi ne place să ne dăm, oricât de multe şi înalte şcoli am avea la activ, un om trecut prin viaţă, multă şi intensă, are o profunzime a gândirii şi o demnitate pe care nu ţi le dă nici şcoala, nici o educaţie aleasă, ci doar anii care vin de-a valma peste tine, cu ploi, noroi şi câteodată petale.

E inegalabil sentimentul pe care îl am când ascult bătrânii vorbind. Cu ochii umezi şi frecându-şi palmele, căutându-şi cuvintele, cu vocea pe jumătate gâtuită de vârstă ori de vreo boală, croiesc poveşti plecând de la orice obiect ales la întâmplare din casele lor.

Îmi place însă să-i ascult vorbind şi despre subiecte mai puţin interesante şi mereu recurente, cum ar fi pensiile, tinereţi pierdute, generaţii ratate şi reţete compensate, pentru că ştiu că şi lor le place să fie ascultaţi.

Poate de aceea nu numai că nu îi înţeleg, dar recunosc că îi şi judec pe cei ce privesc bătrânii ca pe nişte oameni care au uitat să moară şi incomodează. Ca pe nişte inutili ai societăţii, cu prea multe pretenţii, ba de bani, ba de medicamente, ba de loc în autobuz. Asemenea gânduri nu pot fi decât rodul unei minţi infertile şi extrem de înguste.

4 thoughts on “Cine nu are bătrâni, să-şi cumpere

  1. Woau ce frumoase randuri, emotionant si foarte adevarat!
    Oare cati dintre noi ne gandim ca vom ajunge si noi la fel ca ei. Sunt ai nostri si trebuie sa-i iubim si sa le fim alaturi.
    Pentru ca va veni o zi cand..

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

Anunţă-mă când apar comentarii noi la acest articol. (te poţi abona şi fără să comentezi)