În frumosul film făcut cu ocazia evenimentului Bloggeri la Schimb, cândva, către final, într-un moment de maximă iluminare, am spus “tabeluri”, ca plural de la “tabel”. Habar n-am de ce, cred că de la emoţii – că nu-mi prea place mie să fiu filmată. E clar că nu am nici o scuză, am comis-o, asta e.

Ei bine, plină de ruşine şi de mustrări direcţionate către propria-mi persoană, mi-am dat seama cât de similară e situaţia asta cu vestitul caz al succesurilor. Şi zău că acum parcă o înţeleg mai bine pe săraca Elena Băsescu. E uşor să faci o asemenea greşeală, e groaznic dacă se întâmplă exact când ai camera pe tine, dar… se întâmplă.

Şi da, mă iubesc mai puţin de când cu aceste tabeluri.