Camera de la drum

În satele din zona Olteniei, fiecare casă are o cameră la drum, adică acea cameră cu fereastra către stradă, care, prin această poziţionare aleasă, are cea mai mare valoare dintre toate încăperile. Este şi cea mai îngrijită, cu cel mai frumos mobilier, plină de mileuri şi porţelanuri. Din acest motiv, ea nu este locuită nici de părinţi, nici de copii, ci este, de cele mai multe ori, păstrată pentru oaspeţi.

În acelaşi spirit am fost crescută şi eu, fără să am părinţi olteni get-beget, nici casă la ţară. La noi acasă, de fiecare dată când avem oaspeţi, aceştia sunt cazaţi în cea mai mare cameră, dorm în cel mai confortabil pat, pe cele mai frumoase aşternuturi şi aşa mai departe.

Ce dacă în mod normal camera respectivă e a părinţilor mei? Când avem musafiri, ai mei dorm pe jos, pe canapeaua din sufragerie sau prin vecini şi toate astea doar pentru ca musafirii să se simtă cât mai bine. La mine în familie, oaspeţii au fost întotdeauna pe primul loc, fie că era vorba de rude, prieteni sau simple cunoştinţe, chiar dacă asta a cerut mici sacrificii şi inconvenienţe pentru noi, cei de-ai casei.

O fi asta atitudinea normală sau un exces de ospitalitate? Căci în ultima vreme, observ o abordare mult mai relaxată şi modernă în ce priveşte tratarea celor pe care îi primim în casele noastre, pe principiul: Lasă-i, că se descurcă!
Voi cum sunteţi cu cei pe care îi primiţi în case?

9 thoughts on “Camera de la drum

  1. Eu incerc sa fiu ospitaliera, dar nu cred ca e cazul sa exageram. Pe mine ma enerveaza cand sunt intrebata de 10 ori daca vreau prajitura… Acum nu-i pun sa spele vase, dar pot sa-si puna singuri suc in pahar, nu? 🙂

  2. Cât am stat în chirie, apartamentul meu era în fiecare weekend plin de oaspeți. Eu am avut o tactică foarte simplă: ”simțiți-vă ca acasă, la propriu”, adică fă curat după ce mănânci, spală vana după ce ai făcut duș, fă-ți patul/salteaua și lasă televizorul pe Disney Channel, în caz că e aprins:)))

  3. Relaxat. Să se simtă bine, dar să mă simt şi eu bine. N-aş vrea să-mi urăsc musafirii pentru că trebuie să fac eu sacrificii ca să se simtă ei confortabil.
    Cum zice nol e bine, cu o adăugare: dacă stai maxim 2 zile, eşti musafir. Peste 2 zile eşti de-al casei, deci pui mâna şi la treabă.

  4. Nu sunt oltean, dar nici nu ii inteleg pe cei care au invitati si spun “pai pot sta la mine, dar eu nu fac sacrificii”. Pai daca n-o faci din inima astfel incat lucrurile alea sa nu fie sacrificii, mai bine n-o faci deloc. La mine e foarte simplu, daca te consider suficient de valoros ca prieten/cunostinta si te invit (sau accept daca ma rogi) sa stai la mine cateva zile nu vei spala vase, nu vei strange dupa tine, si da, vei primi camera “de la drum” cu cel mai confortabil pat. Daca nu, nu vei apuca sa dormi la mine.

    Singura exceptie o fac cei mai buni si apropiati prieteni, pe care-i stiu de-o viata si care pot dormi ei pe jos in locul meu, si pot strange singuri dupa ei (daca se simt) pentru ca oricum ar trebui sa se simta ca acasa. Ca-s ca un fel de frati. Si asta doar daca vin singuri, daca vin cu perechea au primit automat biletul pentru camera de la drum si ei.

  5. Asa e si in Bucovina. De mica ma enerva sa vad ca musafirii sunt tratati mai bine decat noi cei din casa. Nu am apreciat deloc asta la mama si cand merg undeva ma deranjeaza sa mi se puna mie prima mancarea in farfurie doar findca sunt oaspete. Prefer sa fiu lasata sa ma descurc 🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

Anunţă-mă când apar comentarii noi la acest articol. (te poţi abona şi fără să comentezi)