Poftă bună!

Azi a fost prima zi de când prestez la minunata universitate când aş fi avut timp şi eu să mănânc ca omul, o ciorbă, o treabă, un meniul zilei. Am premeditat momentul ăsta încă de azi-dimineaţă, de când am ajuns la facultate şi îmi plângea stomacul că plecasem cu dânsul gol.

Grijulie şi precaută, îmi scot bani de pe card, că nu umblu cu cash în portofel că dacă sunt acolo, îi cheltui şi-s vremuri grele. Se face ora prânzului, cobor întinsă în cafeneaua universităţii, pe care, asemenea bărbaţiilor în relaţia lor cu femeile, mă bucur că o găsesc goală.

Mă apropii de ghişeu cu gura plină de salivă, gândindu-mă la ciorbiţa aia de roşii al cărei nume scris cu cretă trona tăbliţa de lângă piciorul meu şi-i cer femeii din faţa mea un meniu. Ghiciţi ce?

Nu mai aveau. Nici măcar varianta vegetariană, că la cât de foame îmi era, m-aş fi minţit că soia e cuvântul în spaniolă pentru cotlet de porc. Dar nu, nimic. Aşa că am mâncat un sandviş, acelaşi pe care l-am mâncat în ultimele 36 de luni, pe care am ajuns să îl urăsc cu aceeaşi poftă cu care aş fi mâncat meniul zilei.

Şi mai am ore până la 21.

5 thoughts on “Poftă bună!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

Anunţă-mă când apar comentarii noi la acest articol. (te poţi abona şi fără să comentezi)