Dependenţă de oameni

De când mă știu, am fost dependentă de oameni. De prezența unora, de aprobarea altora, de-un zâmbet, de-o voce, oricum, nu m-am putut concepe în afara unei relații de orice fel cu acei oameni care contează la un anumit moment al existenței mele. Ce femeie independentă şi emancipată? Prostii!

Aşa stând lucrurile, evident că nu mi-a fost prea bine când, dintr-un motiv sau altul, una dintre relațiile cu oamenii dragi mie s-a dizolvat sau s-a transformat. Momentele de cea mai mare slăbiciune şi confuzie din viaţa mea sunt strâns legate de astfel de episoade. Când o prietenă mi-a devenit doar cunoştinţă, când un om de încredere m-a dezamăgit sau când o persoană cu care credeam că am o relaţie specială mi-a dat de înţeles că nu privim la fel lucrurile.

În astfel de momente, îmi pun propria existenţă sub semnul întrebării. Îmi pierd din siguranţa şi uşurinţa cu care duc la bun sfârşit acţiuni absolut banale. Mă simt de parcă nu mai ştiu ce să spun, cum să spun şi cui. Nemaifiind prietena lui X ori confidentul lui Y, simt că pierd bucăţi din mine.
Aţi avut vreodată senzaţia asta?

4 thoughts on “Dependenţă de oameni

  1. Da, și mie mi s-a întâmplat recent ceva de genul. Prieteni foarte buni mi-au devenit cunoștințe, dar au existat niște motive și am trecut mai ușor. E foarte ciudată senzația atunci când te întâlnești cu ei pe stradă: ieri vorbeați despre orice, azi…s-a sfârșit. E trist, sincer.

  2. Eu, personal, consider că asta este una din legile naturii.. sau ceva de genul. De prea multe ori am trecut prin astfel de situații și, într-adevăr, senzația este una de descompunere, mai mult decât neplăcută. Însă, până la urmă, cred că prefer, de fapt, să cred că este o lege a naturii, decât să îmi asum faptul că oamenii sunt răi, că oamenii, mai devreme sau mai târziu, în grupurile sociale, decid și acționează pe baza de interese, fie ele de orice ordin…

  3. Da. Și refuz să cred, să accept și mă agăț penibil. Nu vreau să renunț la nicio persoană apropiată, deși știu că este inevitabil.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

Anunţă-mă când apar comentarii noi la acest articol. (te poţi abona şi fără să comentezi)