Nigel Kennedy la Timişoara

Sunt o fire conservatoare. Am mai spus-o şi nu mi se pare că e musai un defect, deşi e greu înţeleasă într-o perioadă atât de dinamică şi schimbătoare. Da, m-am înfoiat puţin împotriva formelor de artă moderne şi neconvenţionale. Recunosc că nu rezonez cu ele.

În schimb, îmi place clasicul. Îmi plac bărbaţii îmbrăcaţi în costum, femeile în rochii, oja roşie şi instrumentele reci, neamplificate electric. Îmi plac artele vizuale, dar nimic nu mă răscoleşte mai tare ca nişte note muzicale bine aşternute pe un portativ.

Prima amintire pe care o am legat de sunetul unei viori este legată de Romeo şi Julieta în regia lui Zeffirelli. Îmi recomandase mama mea varianta asta şi prima oară am văzut-o pe Prima Tv, în două calupuri. A fost minunat, la fel ca şi tema muzicală a filmului, pe care am căutat-o ulterior şi am găsit-o interpretată de Andre Rieu. A devenit atunci una dintre melodiile mele preferate.

Iar mâine o să fiu iar înconjurată de clasic. De frumos. De sunete măiestrite de artişti. Nigel Kennedy, cel mai bine vândut violinist de muzică clasică din toate timpurile, o să cânte la sala Capitol a Filarmonicii Banatului, iar eu o să fiu acolo. Ceea ce vă doresc şi vouă. Bielete văd că mai sunt, vă recomand sincer să profitaţi de ocazie. Detalii găsiţi pe site-ul Plai.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

Anunţă-mă când apar comentarii noi la acest articol. (te poţi abona şi fără să comentezi)