E o chestiune de încredere

Mi se pare oarecum paradoxal să afirmi că nu ai încredere în oameni. Orice societate te constrânge să ai încredere în cei de lângă tine.

Păşim pe drumuri construite de unii, ne lăsăm copiii pe mâna altora şi aşa mai departe. Nu ne permitem luxul să nu avem încredere în nimeni pentru că depindem unii de alţii. Nu la modul individual, personal, ci subtil şi sistemic.

Aşa că să afirmi că tu nu ai încredere în nimeni în afară de tine e semn de naivitate. Oricât de mult ai vrea, nu îţi poţi construi viaţa de la zero, tu şi cu câţiva oameni mai străluciţi, fără să te vezi nevoit la un moment dat să iei de bun ceva ce a făcut poate un străin dintr-un colţ îndepărtat de lume.

Încrederea în celălalt – la modul generic – este o necesitate, dacă nu vrei să trăieşti într-o stare permanentă de paranoia. Şi nu văd nimic rău în asta. Dimpotrivă.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

Anunţă-mă când apar comentarii noi la acest articol. (te poţi abona şi fără să comentezi)