Nu am înţeles niciodată arta abstractă, de genul tablourilor în care arunci un pătrat şi o pată neagră în interior şi le denumeşti Criză financiară sau mai ştiu eu ce titlu cu trimitere la teme actuale.
Nu pot rezona nici cu versiunile moderne ale dramaturgiei clasice, când te trezeşti că O noapte furtunoasă e plină de replici cu aluzii erotice ori limbaj injurios.
Mă enervează cele mai multe exemplare de artă modernă, neconvenţională, experimentală şi şocantă, cu artişti dezbrăcaţi, înjurături lipsite de conţinut şi decor montat fără nici o noimă, dar care cică au mesaj. Iar mesajul ăsta este întotdeauna trendy-flendy, în ton cu aspiraţiile hipsterimii care trăieşte eco, aclamă lucrurile simple dar dă fără să clipească 10 lei pe-o cafea cu zaţ făcută ca la bunica.
Vreau să cred că sunt o persoană deschisă la minte. Pot fi profundă şi pot interpreta unele forme de artă şi dincolo de suprafaţă. Sunt capabilă de a face analogii şi de a utiliza simboluri. Dar uneori, chiar nu există nimic artistic în ce se vinde cu titlul de artă. Doar dorinţa de a şoca un public desensibilizat şi imun.
11 thoughts on “Abstract. Modern. Şocant.”