Cum înjur fără să înjur

Eu nu pot să înjur. Nu sunt vreo sălbatică scoasă din pădure ce se ruşinează toată când aude vreun cuvânt mai deochiat, ba chiar îmi plac şi mie unele jocuri de cuvinte mai aluzive.

Cel mai probabil însă, numeroasele învăţături ale mamei şi bunicii mele legate de faptul că unei domnişoare nu-i stă bine să vorbească urât m-au marcat atât de puternic încât efectiv nu pot să articulez anumite cuvinte, doar dacă eventual parafrazez pe altcineva. Serios.

Din fericire însă, cum creştinul a găsit brânza de soia ca înlocuitor pentru caşcavalul din timpul postului, tot aşa am găsit şi eu substitut de calmat nervii atunci când tot omul apelează la cuvinte murdare şi zemoase.

Aşadar, în momente extrem de tensionate, când se adună frustrări şi gânduri negre sau dureri surde cauzate de colţurile mobilei din casă, rostesc cu patimă două cuvinte total inofensive ca semantică, dar extrem de răcoritoare ca efect, probabil datorită sunetelor produse.

Doamnelor şi domnilor, Pisoi Bălţaţi!. Cu accent pe P şi pe B, cu riduri pe frunte şi furie în ochi, ca să eliberăm toate forţele răului. Repetaţi cu mine: pisoi bălţaţi! Aşa-i că e bine?

17 thoughts on “Cum înjur fără să înjur

  1. Corina, hai sa te mai învaț doua înjuraturi 🙂
    Cand sunt la volan și se gaseste câte un geniu, care sa se dea deștept în trafic, folosesc formula: Dute la sapă!
    Sau mai este si varianta ești îndragostit/ă – care poate avea muuulte ințelesuri ex aiurit, amețit, zăpacit, cu capu in nori etc. 🙂
    Cea cu indragosteala o folosesc des: cand mai fac câte o gafă recunosc că sunt (îndrăgostită),sau cand se gasea câte un client, prieten care să mă determine sa-l fac îndragostit o spune-am cu drag și, o mai fac și acum dacă este cazul, ideea este ca nu s-a supărat nimeni înca..

  2. Ai doar de grija sa nu fii luata la ochi de cei de la protectia animalelor si in special a felinelor))) Bine faci, ca domnisoara ori doamna,ca nu injuri! Asa se si cade.

  3. Am o prietena care e educatoare, iar unul dintre copiii de la clasa ei a scos pe gurita-i inocenta, nu neaparat o injuratura, cat o mirare, care la unii adulti mai slobozi la gura s-ar fi transformat in ceva ce implica si organul. E vorba de: Sfinte Bombonele Dulci! :))

    Pe langa asta, am mai auzit o “injuratura”. Un coleg de munca de-al unei cunostinte (caruia nu-i permite religia sa injure), foarte nervos in timp ce lucra, s-a descarcat prin: “Spuma Mării”, cu accent pe S si pe M.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

Anunţă-mă când apar comentarii noi la acest articol. (te poţi abona şi fără să comentezi)