Sentimente pe Facebook

Când eram mici, de 8 martie, le făceam mamelor noastre felicitări pe foi dictando, urâte şi cu greşeli de ortografie, cu inimioare malformate şi extrem de roz. Dar erau ale noastre.

Prin clasa I, cu îndrumarea învăţătoarei, le făceam compuneri şi felicitări cu texte alese de ele, dar cu poza noastră. Unele cuvinte erau scrise după dictare, căci nu ştiam noi să ne punem dragostea în cuvinte alese, dar era mânuţa noastră cea care scrisese şi chipul nostru în fotografia aceea lipită pe o jumătate de felicitare.

Crescând, păstram bani din alocaţie ca să le putem face mici surprize. Felicitări cumpărate şi scrise de noi, un ruj, o pereche de cercei, o broşă, după cum ne ducea mintea şi portofelul uneori umplut în complicitate cu tatăl nostru.

Mama mea le-a păstrat şi le are şi acum pe toate.

Azi însă, e plin de flori şi cadouri pe Facebook. Poze cu flori, poze cu inimioare, poze cu iubire. Mai mult decât atât, se adună toate prezenţele feminine în aceeaşi floare şi-n acelaşi mesaj. O reprezentare rece şi distantă, că doar nu-i aşa, gestul contează?

Zeci de gesturi lipsite de profunzime, care se pierd de îndată ce au fost săvârşite. Ce să facă mamele ori femeile dragi din viaţa voastră cu pozele în care sunt taguite? Să le salveze în calculator? Să le tipărească, astfel încât toate femeile dintr-un cartier să aibă aceeaşi poză cu text în engleză lipită pe frigider?

E păcat. Dacă merită aprecierea voastră, merită şi un minim efort de a pune o felicitare scrisă la poştă. Şi poate câteva cuvinte frumoase şi o poză cu voi, să vadă cum mai arătaţi, de când nu v-au mai văzut.

Gestul e cel care contează, într-adevăr, dar ca să conteze, trebuie să fie un gest atent şi încarcat sufleteşte. Că altfel ajungem să punem poze cu cadouri pe wall de ziua oamenilor dragi. Şi în felul ăsta nu ne bucurăm nici noi, nici ei, ci doar ne amăgim unii pe alţii. Dragostea trebuie să rămână în viaţa reală, că acolo îi e locul, nu pe e-mail, nici pe Facebook.

8 thoughts on “Sentimente pe Facebook

  1. Pfuai, cate poze au si maica-mea si bunicile mele cu mine si cu sora-mea!! De-alea in care te puneai in spatele unui panou pictat si ti se vedea doar chipul 🙂
    Odata i-am scris lu’ bunica-mea o poezie, de s-a emotionat toata 😀

  2. Mami a mea nu e pe Facebook și nici nu mă gândesc să o învăț care-i treaba cu feisbucul ăsta. Așa că mami a mea primește, prin mail că-s departe de casă, o fotografie cu o floare frumoasă. Fotografia nu-i de stock sau de pe google images, ci e făcută de un tânăr foarte talentat, Dragoș Asaftei. Cadoul i l-am dat deja, prin februarie când am fost în vizită: o pereche de cercei cu piatră albastră, că are ochii albaștri 🙂
    La mulți ani mamelor noastre! 🙂

  3. Eu am constinta impacata. De 1 martie am facut felicitari personalizate la mine la serviciu, pe care am capsat un martisor si am dat la toata lumea: mama, bunici, “soacra”, cumnate. E drept ca am zambit toata ziua cat de mandra am fost de mine :-))

  4. Mama păstrează şi acum toate felicitările făcute de pitica ştirbă, cu părul strâns în moaţe şi ochelari “fund de borcan”. Inclusiv poze pe care nu le-aş scoate din casă. :)) Ţin minte cum eram la final mândră de mine, dar plină de lipici şi sclipici, iar pe mâini parcă mă pictasem intenţionat cu un curcubeu din carioci. 🙂 Nu doar de Mărţişor am păstrat tradiţia cadourilor făcute de mine şi de fratele meu. La fiecare ocazie strângem bănuţii, apoi facem cu tot cu scenariu. Odată au aşteptat-o cadourile la capătul unei sfori. A fost un mini labirint făcut prin curte şi casă cu indicii pe drum. 🙂 E frumos să văd că nu doar mie mi se par mult prea reci imaginile de pe facebook cu ‘jdemii de taguri. 🙂 Să-ţi trăiască fericită mama şi să te bucuri mult timp de prezenţa ei. 🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

Anunţă-mă când apar comentarii noi la acest articol. (te poţi abona şi fără să comentezi)