Una cu preţuri

Astăzi am o dilemă de ordin pecuniar – de când aşteptam o ocazie să folosesc cuvântul ăsta pe blog, zău că mă simt cu o secundă mai cultă.

Aşa, deci, revenind. De fiecare dată când sunt acasă şi ies la cumpărături am impresia că m-am întors în timp şi asta din cauza preţurilor. De ce în Târgu-Jiu găsesc lejer o pâine cu 1 leu, iar în Timişoara simt că fac o mare afacere dacă dau puţin peste 2 lei pe una? Mai ales că, în ciuda aparenţelor, diferenţa între salariile existente în cele două zone nu este deloc mare. Ba chiar în unele statistici, Gorjul stă ceva mai bine decât Timişul.

Şi atunci, cum se explică diferenţele mari de preţuri? Că vă daţi seama că nu e vorba doar de pâine, ci de mai toate produsele. Bun, înţeleg că vorbim aici de oraş mic vs. oraş mare, dar nu ar trebui ca aceeaşi diferenţiere să se simtă în acest caz şi la nivel de salarii?

Numa’ întreb, că nu mă pricep la economie. Mă bazez pe voi să mă luminaţi.

4 thoughts on “Una cu preţuri

  1. poate e cerere mare de paine la Timisoara. Taica-meu e in stare sa mearga 20 de km dupa o “pita buna”. Si poate la fel e si la celelalte produse. Oricat de scumpe sunt, tot se cumpara. Si atunci, de ce sa scada pretul? :-))

  2. Eu ma amuz cand ma duc la Lugoj la cafea si cand sa platesc imi cere chelnerita 3 lei. Sau 9 lei pentru 3 vinuri fierte, cu fructe si toate cele. Minunat 😀

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

Anunţă-mă când apar comentarii noi la acest articol. (te poţi abona şi fără să comentezi)