Cu gândul la şcoală

Mi se întâmplă de multe ori să mă încerce un soi de regret legat de faptul că nu am învăţat suficient în şcoală. Dar nu mă refer la note, coroniţe, diplome şi alte cele, că de astea nu am dus lipsă şi am muncit pentru toate.

Mi-e necaz doar că fiind un copil absolut normal, fără înclinaţii de geniu, nu am acordat suficientă atenţie unor discipline pe care acum le-aş studia cu drag. Istoria de clasa IX a, geografia din tot liceul, fizica aia de profil uman pe care o făceam noi, pe toate astea le-am învăţat doar pentru lucrări, teze şi pentru fiecare întâlnire cu profesorii, fără să mă gândesc prea mult la importanţa lor pentru cultura mea generală, la profunzimea unor informaţii, fără să încerc să le aşez într-un context mai larg şi aşa mai departe.

Ştiu, aş putea recupera acum. Şi totuşi, nu o fac. Ce mă opreşte? Lipsa de timp. Comoditatea. Faptul că în permanenţă am de citit alte lucruri legate de disciplinele la care ţin seminarii ori legate de doctorat şi acestea sunt prioritare.

Şi îmi pare rău că nu ştiu toată istoria lumii, numele râurilor pe lângă care trec în drumeţii sau principiile după care funcţionează telecomanda de la televizor.

Şi asta v-o spune un om care a învăţat, nu o puşlama cuprinsă de regrete. Numai că la orele dintr-a 9 a nu aveam mintea de acum. Nu mi se părea fascinant, ci plictisitor şi greoi. Eram, ca orice adolescent, cu mintea prin clasele vecine şi puţin îmi păsa de Napoleon şi oastea lui. Ori de Câmpia Română. Învăţam cât să îmi fac datoria, dar nu cu pasiunea aia care ajută mintea să nu uite. Trăiam cu impresia că o să am o viaţă întreagă la dispoziţie să mă tot documentez. Şi teoretic, o am. Practic, mereu se iveşte altceva. Şi pe bune că dacă m-ar primi profii iar la orele din liceu, m-aş duce cu cel mai mare drag.

8 thoughts on “Cu gândul la şcoală

  1. Primul 4 din viața mea de elev l-am luat la istorie. Acum mă revanșez încet încet, măcar o dată pe săptămână, sau oricând am un pic de chef și timp iau în mână Ovidiu Drâmba cu-a lui Istorie a Culturii și Civilizațiilor și mă mai lupt cu câteva pagini. Sunt mândră de asta, deși câteodată e tare greu să mă motivez, că-i plictisitor, ce-i drept 😀
    Și-apoi sper să urmeze și altele!

  2. Ce fain că te-ai mobilizat! Gata, acum m-am ambiţionat şi eu şi o să încerc să recuperez, aşa, cu paşi mărunţi. Măcar să nu mă fac de râs când mi-or merge copiii la şcoală şi or să mă roage să îi ajut cu temele. 🙂

  3. Eu in schimb am fost un copil foarte curios. Am citit toate enciclopediile de la biblioteca pana in clasa a patra, manualele de bio, geogra, isto, fizica, chimie etc. le citeam in avans si eram in stare sa ma holbez in atlas ore in sir fara sa ma plictisesc. Plus ca eram colectionar de Arborele Lumii.
    Eu zic ca sa recuperezi cel mai interesant e sa-ti cumperi o enciclopedie din aia imensa ilustrata, ca majoritatea sunt foarte faine si inveti numai esentialul. 😀

  4. Cine te opreste sa citesti acum manualele scolare ? Intr-o saptamana ai parcurge fara efort o clasa….. de ce sa mergi la ore la liceu ?

    In fond, facultatea exact asta te-a invatat: sa inveti si sa extragi esenta din ce citesti…. folosete aceasta capacitate de a invata si ai sa reusesti.

    Bafta !

  5. Corina, si eu regret asta acuma, problema e ca profii nu stiau cum sa faca orele captivante si interesul meu tinde la zero. Asa ca acuma, tac si ma fac mica la multe faze :))).

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

Anunţă-mă când apar comentarii noi la acest articol. (te poţi abona şi fără să comentezi)