Când normalul devine lux

Mă întrebam azi, pe când căutam fără speranţă un săpun în una din băile universităţii, oare cât o să ne mai minunăm de lucrurile care, cel puţin teoretic, ar trebui să fie fireşti.

Dacă sunt într-o instituţie de stat a cărei toaletă e curată şi dotată cu tot ce trebuie, mă bucur de parcă aş fi câştigat la loto. Aceeaşi atitudine mă încearcă şi dacă o vânzătoare îmi aminteşte să îmi iau restul. Sau dacă o chelneriţă îmi zâmbeşte, ori dacă un şofer ocoleşte o baltă ca să nu stropească pietonii.

Mă mir de străzi curate, plaje fără de chiştoace, studenţi conştiincioşi şi oameni cu bun simţ. Lucrurile care ar trebui să fie normale au o frecvenţă atât de redusă, încât au căpătat statutul de speciale. Şi parcă nu e bine.

9 thoughts on “Când normalul devine lux

  1. Tu ai dreptate cu ce zici. Imi aduc aminte cum mi-au sarit ochii din cap,cand am gasit hartie igienica, sapun lichid si servetele de hartie la o toaleta pe autostrada, nu din Romania. Desi era normal sa se intample asa.
    Acelasi soc il am si cand vad functionare de la Stat care zambesc.

  2. @Sorana Da, şi eu am păţit-o, la prima ieşire din ţară. Şi la fel de mirată am fost săptămâna trecută, când am fost să îmi refac buletinul şi nu a trebuit să stau la cozi.

    @Darael Bine v-am găsit! 🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

Anunţă-mă când apar comentarii noi la acest articol. (te poţi abona şi fără să comentezi)