Într-un episod din Hustle, serial pe care de altfel îl recomand, că e foarte fain şi foarte britanic, unul dintre personaje se loveşte la cap şi, din cauza impactului, se strică nişte circuite în creierul lui şi devine incapabil să mintă. În film e şi numită cumva afecţiunea asta, dar era prea alambicat ca să îl pot reţine.
Nu ştiu dacă este medical posibil şi dacă într-adevăr există sindromul ăsta, dar, presupunând că există, am stat să mă gândesc ce s-ar întâmpla dacă, vreme de o zi, nimeni nu ar putea să mintă. Cum ar fi dacă toată lumea ar spune lucrurilor pe nume timp de 24 de ore. Dacă nu ar mai exista politeţuri, nici diplomaţie şi nici urmă de eufemism.
În primul rând, PR-ul ar fi mort. Publicitatea la fel. Probabil că mai mult de jumătate din cupluri ar trece prin nişte momente ceva mai tensionate. Şi la fel de tensionate ar fi discuţiile între oricare două persoane care lucrează împreună.
Este incredibil cât de mult ne modificăm gândurile atunci când le verbalizăm. Şi nu e vorba neapărat de o minciună sfruntată, ci de tendinţa de a alege cuvinte mai moi şi pufoase, ca nu cumva să rănim. De felul în care ne înghiţim cuvintele de teamă de eşec sau doar pentru a ne proteja interesele. De o autocenzură impusă fie din motive raţionale, fie de protocolul social.
Gândiţi-vă cum s-ar modifica conţinutul discuţiilor voastre în acele 24 de ore, dacă aţi spune exact ce gândiţi, cum gândiţi.
Asta aşa, ca activitate de weekend. 🙂 Aştept impresii.
7 thoughts on “O zi fără minciuni”