Învelimentul Zilei sau cum să traumatizezi un copil

Până prin clasa a doua, am fost un fenomen lexical: poceam cuvintele într-un mare fel, după reguli ştiute doar de mine. Să vă dau câteva exemple.

Stăteam foarte mult timp cu bunica mea care, ca orice bunică modernă, citea foarte multe ziare, cu precădere Evenimentul Zilei. Eu nu-l scoteam din Învelimentul Zilei, deşi nu ştiu ce învelea exact şi cum.

Primeam vestitele pachete din Germania de la bunica mea, în care se găsea de fiecare dată zahăr cubic. Probabil încă sub influenţa comunismului, ăla era zahăr public.

Am ajuns la şcoală, în clasa I. Aveam o disciplină destul de creativă, care se chema Compoziţii Aplicative, la care făceam diverse chestii pe bază de hârtie glasată. Ei bine, eu studiam de fapt Compoziţii Antipative – pesemne că nu îmi plăcea prea tare – şi foloseam hârtie plasată.

Şi or mai fi fost şi altele. Ei bine, având un vocabular atât de personalizat, atrăgeam atenţia, atât acasă, cât şi la şcoală. Şi dacă ai mei mă tot corectau, învăţătoarele, din motive necunoscute mie, se rezumau la a se amuza. Până când într-o zi, când au zis ele că e păcat să păstreze bufonul – adică pe mine – doar pentru ele şi m-au dus frumos de mânuţă în cancelarie, punându-mă să repet minunatele mele de cuvinte, spre deliciul colectivului didactic.

Nu cred că am simţit ruşine mai mare ca atunci. Simt şi acum cum îmi ardea faţa şi îmi pulsau lacrimile în ochi şi cred sincer că întâmplarea asta a fost începutul problemelor mele cu stima de sine.

6 thoughts on “Învelimentul Zilei sau cum să traumatizezi un copil

  1. Aia cu stima de sine o cred si am experimentat-o si eu, dar la cum poceai tu cuvintele, chiar era pacat sa nu te arate si altora 😀

    ps: partea tare e ca asa te-au convins sa vorbesti corect, asa-i? 🙂

  2. Noroc cu părinții. Am un prieten rârâit de care s-au amuzat și părinții, dar și profesorii. Vrea să intre la SRI, la Facultatea de Informații și i s-a recomandat un logoped ca să își corecteze defectul și să fie admis.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

Anunţă-mă când apar comentarii noi la acest articol. (te poţi abona şi fără să comentezi)