Neologisme

M-au enervat dintotdeauna oamenii care în cele mai banale dintre conversaţii, îşi scot artileria de neologisme şi aruncă cu ele în toate părţile, fie cu sens, fie nu.

Probabil din dorinţa de a părea mai erudiţi decât sunt de fapt, sau doar în încercarea de a impresiona, încep să îţi spună despre Kant când tu îi întrebi dacă vor slănina cu ceapă sau cu usturoi.

Iar unii o mai dau şi în citate, rupte de la unul şi puse în gura altuia, de ajunge săracul Tudor Vladimirescu poet al neamului şi Arghezi om de ştiinţă. Iar eu rămân vorba aia, siderată, că nu ştiu dacă să le zic că sunt penibili sau doar să nu îi bag în seamă.

Dar zău că nu pricep de ce să te sforţezi aşa, mai ales când nu stăpâneşti prea bine cuvintele alea arborescente, vorba fratelui meu. Căci numai semidocţii or să vorbească aşa. Cei mai inteligenţi dintre oameni sunt întotdeauna şi cei cu prezenţele cele mai discrete.

3 thoughts on “Neologisme

  1. Pardon, am auzit un taran imbogatit care a ramas -sideral-, pentru ca -a dat kitsch ( a dat chix, adicatelea…) cu nu stiu ce…Acelasi mai zicea ca – a ramas stupid-, hahahaha, asa si eu, cand l-am auzit.

  2. Cine stapaneste pana la urma cuvintele acelea pompoase? :> Am amici (lectori) pe la universitate care spun “sa servim masa” urmat de un “apotropaic” rasunator :>dar folosit corect :> Pana la urma, expresiile astea banale iti dau de furca ( sa folosim un cliseu deja consacrat in registrul steriotipic:>)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

Anunţă-mă când apar comentarii noi la acest articol. (te poţi abona şi fără să comentezi)