Nu ştiu dacă mă învârt eu în cercurile nepotrivite, dar deja fac alergie dacă mai aud pe cineva vorbind de clienţi. Nu ştiu dacă sunt de vină filmele americane, discuţiile din online sau doar capitalismul nostru neaoş, dar în ultima vreme orice om care face cuiva un serviciu numeşte acea persoană client.

Eu ştiu că dacă ai clienţi, pari mai important şi mai înstărit decât dacă ai doar colaboratori, parteneri sau simple cunoştinţe, dar uneori apelativul ăsta se potriveşte ca nuca în perete. În principiu, client este acela care cumpără ceva de la tine sau căruia îi livrezi nişte servicii contra cost.

Orice iese din sfera asta nu mai poate fi categorisit drept client, oricât de tare ne-am dori noi să părem mari oameni de afaceri. Deci, dacă iei un autostopist cu maşina, nu ai un client, decât dacă îi vinzi ceva sau mai ştiu eu ce se întâmplă de-a lungul cursei, pe bani. Nu orice om care îţi pune o întrebare vrea să îl consiliezi şi nu orice tranzacţie banală te face afacerist.

Şi în afară de asta, în opinia mea, clienţi au cei ce livrează constant servicii sau vând constant produse, că altfel ajungem să numim client şi vecina de la doi căreia i-am dat un ou pe o cană de făină.