Prietene în pijamale

Copilăria şi mai ales adolescenţa mi-au fost marcate în cel mai frumos mod de o suită de nopţi petrecute între fete, pe modelul american al petrecerilor în pijamale.

Ne adunam în casa celei care era la un moment dat singură acasă, cumpăram tone de îngheţată, ciocolată şi chipsuri şi făceam poştă băuturi atât de dulci încât azi mi-e greaţă să mă şi gândesc la ele. De la clasicul Atheneu pe care probabil toţi cei născuţi în anii ’80 îl cunosc, la ceva mai rafinatul Angelli Cherry şi apoi la creme de whisky cu arome care acum îmi plac doar în creme de corp şi spumante de baie.

Pe lângă faptul că erau prilej de relaxare, distracţie şi teambuilding, nopţile albe în piajamale lălâi erau momente de confesiuni mascate în jocuri care mai de care mai originale.

Adevăr sau provocare, în care nimeni nu alegea să fie provocat, Ce-ai face dacă, când imaginam scenarii dintre cele mai absurde şi Cine a făcut cutare lucru, când se enunţa o acţiune oarcare şi cele cu musca pe căciulă trebuiau să soarbă ruşinate din pahar, ori pur şi simplu destăinuiri spuse sub plapumă, cu lumina stinsă şi chicoteli în aer, când parcă mai uşor se iartă şi mai greu se pun etichete.

Toate îndrăgostelile, iubirile secrete şi vinovate, toate nemulţumirile şi angoasele îşi găseau loc între cei patru pereţi în care ne aflam. Spaţiul acela în care eram doar noi, aflat sub protocolul strict al pijamalelor, avea rol de catharsis, de panaceu şi furnizor de confort psihic şi alinare sufletească.

Şi încă funcţionează, după atâţia ani. S-au schimbat doar pijamalele şi licorile din pahare. Magia a rămas aceeaşi.

5 thoughts on “Prietene în pijamale

  1. oo, ce nostalgie m-a luat… link-ul va fi distribuit si catre prietenele mele din copilarie si sunt sigura ac si ele vor cadea pe ganduri. singura diferenta la noi era ca bauturile dulci si foarte dulci pe care le ingurgitam erau din seria Tanita si Lady M :))

  2. ca prietenă din copilărie a Loredanei, confirm. 🙂 eu îmi amintesc şi de berea la litru Premium. ce vremuri şi ce amintiri! nu era bârfă care să ne scape.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

Anunţă-mă când apar comentarii noi la acest articol. (te poţi abona şi fără să comentezi)