Studenţii de ieri şi de azi

E drăguţ să observi, din tabăra profesorilor, că unele lucruri legate de studenţie nu se schimbă niciodată. Că la cursuri primele rânduri din faţă sunt mereu goale, că în ultima zi de predare a proiectelor li se ia curentul, strică netul, rup mâinile şi te miri ce catastrofă mai mult sau mai puţin inevitabilă.

E reconfortant să vezi că încă au emoţii înainte de examene, că încă le pasă, că încă mai sunt tocilari care ştiu toate cursurile şi încă ceva, că mai sunt oameni care absorb ca un burete orice le spui şi care îţi răsplătesc efortul înzecit doar prin faptul că îşi dau interesul.

Dincolo de asta, însă, unele lucruri nu seamănă deloc cu ce am trăit eu, cu doar câţiva ani în urmă: studenţi care te trag la răspundere că le-ai dat doar 8 sau 9, mailuri către profi semnate cu “:*” şi presărate cu “k” în loc de “că” şi “dc” în loc de “dacă” şi, cireaşa de pe tort, trageri de şireturi pe motiv că “din taxele noastre sunteţi plătiţi”.

Bineînţeles, astea sunt cazuri izolate, nu reprezintă majoritatea, nici, sper eu, direcţia generală de evoluţie, căci printre studenţii cu care am eu contact găsesc mai multe motive de bucurie decât de îngrijorare. Totuşi, nu pot să nu mă întreb: în ce moment şi din ce cauză dispare – în cazul unora – respectul faţă de şcoală, ca instituţie şi faţă de profesor, ca om?

7 thoughts on “Studenţii de ieri şi de azi

  1. Am sa incerc eu sa-ti raspund la intrebare. Nu stiu cat de bine o voi face, dar iti vorbesc din propria experienta.

    Respectul meu fata de scoala si fata de profesor a inceput sa dispara chiar din generala cand simteam favoritismele profesorilor fata de anumiti elevi. Am incercat sa trec peste ele, dar intr-un mod sau altul m-au marcat atunci cand eu invatam matematica pe rupte ca sa iau nota cat mai mare la olimpiada, iar altii erau lasati sa participe la competitie doar pentru a justifica o nota de 10 in catalog.

    Apoi, in liceu am dat peste tot felul de profesori dezinteresati. Suparati din cauza banilor sau poate doar plictisiti de o meserie pe care o practica de prea mult timp, am inceput sa tratez fiecare materie cu la fel de mult dezinteres.
    Invatam acasa doar ce-mi placea si cam asta a fost.

    Nu stiu daca ceea ce ti-am povestit iti raspunde la intrebare, dar cam asta s-a intamplat in cazul meu. Sunt si eu tare curioasa sa citesc alte raspunsuri.

  2. Chiar am discutat cu fratele meu subiectul ăsta acum câteva zile. El se pregătește să devină student (e în clasa a XII-a la o școală foarte bună) și a rămas mirat de colegii lui cu care învață. Venind la pregătire de 2 ori pe lună, de la câteva sute de km copilul își ia foarte în serios temele și ceea ce i se dă de învățat. La fel face și ceva colegă venită de pe la Hațeg.

    În schimb, colegii din Timișoara, ambii copii de bani gata, vin fără temă, nu citesc nimic suplimentar etc. Nu-și iau în serios studiile pentru că nu le-a pretins nimeni niciodată asta. Sunt obișnuiți să primescă totul de-a gata și așteaptă ca profesorii să-i trateze așa cum i-au tratat și părinții: ca pe niște supradotați (care din păcate nu sunt).

    Să-ți răspund la întrebare, cred că tot comportamentul ăsta cu limbajul lipsit de respect și tragerea la răspundere a profesorilor vine de acasă, din familie. Dacă părinții s-au certat cu profesorii când copilul era în Generală (”Cum îți permiți să-i dai copilului meu doar 7? Merită cel puțin 9! Ia un cadou să modific nota”), probabil că la facultate, unde mami și tati nu mai sunt aici, copilul are impresia că așa se tratează un profesor și acționează ca atare.

  3. Pe urmatorul care vine sa te traga la raspundere l-as pune sa iti demonstreze, acolo, pe loc, ca merita nota pe care o cere. Si daca nu reuseste, i-as scadea din aia pe care o are deja.
    Una e sa faci contestatie, alta sa tragi un profesor de urechi ca nu ti-a dat nota pe care o vroiai…

  4. Auzi la ei… “din taxele noastre sunteţi plătiţi”. Şi acelei persoane care a avut tupeul sa zică asta nu i-ai răspuns? E obligatoriu să plătească taxa? Cum zicea şi Cristina, cred că totul ţine de evoluţia din sânul familiei! Ţin minte că, la facultate fiind, am fost prins copiind şi am fost sancţionat cu nota 1. Să mai comentez ceva? Mi-era aşa ruşine… mi-era ruşine să mă duc acasă la ai mei să le spun că am restanţe! Azi, dacă nu ai restanţe, eşti tocilar/fraier etc.!

  5. Eu consider ca sunt mai multe varinate: poate fi din cauza lipsei de interes a studentilor/elevilor, din cauza educatiei primite de catre acestia sau din cauza ca unii profesori nu predau pe intelesul studentilor sau nu predau deloc. 😐 Dar cred ca de obicei e o combinatie a mai multor factori. Iar ca sa raspund la intrebare, cred ca dispare respectul fara de scoala ca institutie, pentru ca studentii/copii sunt usor influentabili, astfel incat, daca aud pe cineva (de obicei parintii sau alte persoane nemultumite, de care avem in momentul de fata cu gramada) ca institutiile din Romania sau de undeva anume nu sunt bune de nimic, ei inteleg ca inclusiv scoala e la fel, implicit si profesorii din aceasta. Atunci, in mintea unui adolescent prea rasfatat poate, de ce sa respecti o astfel de institutie? Despre cazul in care nu se preda la o materie mai nimic, dar se asteapta sa mergi tu sa intrebi, iar la examen sa fi brici,nici nu mai vorbesc….

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

Anunţă-mă când apar comentarii noi la acest articol. (te poţi abona şi fără să comentezi)