Nichita

Îmi place foarte mult Nichita Stănescu. Cred că cel mai mult dintre poeţii neamului. Doar Blaga îl mai egalează din când în când în topul personal. Alcoolic sau nu, nu-mi pasă.

Totul a început cu un interviu văzut acum mulţi ani, pe TVR 1, la îndemnul părinţilor mei. Un interviu cu Nichita Stănescu!
Mi se părea absolut fabulos să poţi vedea un poet din manuale la TV, căci mă obişnuisem să îi ştiu morţi pe cei mai importanţi dintre ei cu mult înainte de dezvoltarea tehnologiei moderne.

M-am uitat la interviul ăla fără să respir, deşi, revăzându-l mai târziu, nu ştiu câte am înţeles la vremea aia. Dar mi-a plăcut suficient de mult încât să îmi rămâna în memorie ca un om deştept şi, prin clasa a X a sau a XI a, să îi cer mamei o carte cu poeziile lui şi să îl citesc. Era un Epica Magna, format A4, cu copertă dublă. Mi l-am luat în cameră şi o vreme bună nu a mai văzut biblioteca.

De-atunci, în câte o sâmbătă melancolică, cu cer noros şi muzică tristă, revăd acelaşi interviu, îl ascult cu aceeaşi savoare, dar cu noi şi noi înţelesuri. Şi pentru că e aproape sâmbătă iar eu sunt într-o dispoziţie romantică, vi-l las şi vouă mai jos:

Nichita Stănescu – Interviu integral cu Poetul-Soldat

Vezi mai multe video din cultura

6 thoughts on “Nichita

  1. Ai reușit, prin omiterea numelui de familie, să exprimi prin titlu doar un element important din textul tău. Nu e contemporan cu noi, dar mai lipseau doar câțiva ani.

  2. 🙂
    Eu am o problemă cu geniile care, cel puţin temporal, sunt în apropierea noastră. Mi-e foarte greu să îi percep ca şi contemporani, mă aştept să aparţină cel puţin secolului trecut. Parcă nebunia prezentului nu se potriveşte cu profunzimea unor versuri sau simple idei.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

Anunţă-mă când apar comentarii noi la acest articol. (te poţi abona şi fără să comentezi)