Nu am înţeles niciodată relevanţa cursurilor despre suporturile informaţiei în cărţile despre comunicare. În mai toate manualele de relaţii publice ori jurnalism, li se explică învăţăceilor în câteva pagini bune cum, pentru a înregistra informaţiile culese de pe teren, au nevoie de pix, foaie sau, după caz, reportofon ori cameră de filmat şi casetele aferente. Du-te tu, n-aş fi crezut!

E oare vreun om trecut prin 12 ani de şcoală, câteva teze, o capacitate şi-un bac, care să nu poată intui că atunci când trebuie să noteze ceva are nevoie de un pix funcţional şi o foaie liberă? Sau că o cameră de înregistrat e nulă în lipsa unei casete/card? Mai ales când deja vorbim cu fală că ne aflăm în era informaţiei?

Numa’ întreb.