Studenţi buni, studenţi răi

Mă întristează foarte tare acei studenţi care, deşi trecuţi de primul an de facultate, se comportă încă asemenea elevilor de liceu al căror unic scop era acela de a vâna note şi de a scoate “medie mare” cu minim efort. E absolut derutant, pentru că dintotdeauna mi-a plăcut să îmi tratez studenţii ca pe nişte oameni maturi, care au venit la facultate ca să înveţe ceva şi al căror interes e să îşi atingă acest scop şi nu să fâlfâie o foaie matricolă nerealistă în faţa ochilor ştiu eu cui.

La fel de tare mă întristează şi starea de delăsare şi nepăsare pe care o văd la aceiaşi studenţi care ar vrea numai 10 şi coroniţe, dacă s-ar putea. O lene cronicizată, ajunsă până în măduva oaselor, ascunsă în spatele unor lamentări ipocrite, cum că ei ar face, dar nu-i pune nimeni la treabă, lamentări transformate în scuze penibile cu prima ocazie în care cineva chiar îi pune la treabă.

Însă mă bucură nespus studenţii care întreabă, care povestesc, care ascultă şi emit păreri argumentate, care ştiu foarte clar că notele şi prezenţele şi toate formalităţile astea academice nu înseamnă nimic în lipsa unor cunoştinţe solide. Îmi fac ziua toţi studenţii care au înţeles că vin la seminar pentru ei, nu pentru mine şi că depinde şi de ei să transforme ora aia din plictiseală în ceva frumos.

Mă bucură studenţii creativi, îndrăzneţi, care nu se tem să contrazică profesorul care stă în faţa lor atunci când au argumente care să le susţină ideea. Nu o dată mi s-a întâmplat să ajung la universitate bolnavă, sau supărată sau doar secătuită de forţe şi după 8 ore cu asemenea studenţi în sală, să părăsesc poarta universităţii revigorată ca după 8 ore de somn adânc.

Aceştia din urmă mă fac să mai prind curaj şi vindecă dezamăgirea provocată de primii şi de carenţele sistemului. De aceea nu înţeleg de ce unii văd în cei dezinteresaţi o scuză facilă pentru plafonare şi mediocritate, în loc să îi aleagă ca reper pe cei ce vor să înveţe şi să îi considere un motiv suficient pentru a fi mereu mai buni.

10 thoughts on “Studenţi buni, studenţi răi

  1. E super ciudat faptul că ați început să îl scrieți după ce s-a terminat seminarul nostru, de fapt- e trist, pentru mine. Aveți dreptate în fiecare cuvânt așternut în acest post și îmi pare rău dacă v-am dezamăgit cu ceva…

  2. Multi si-au pierdut orgoliul nativ, respectul de sine si … ,,se fofileaza” (trag chiulul). Pot fi numiti in general, spirite decazute. Carentele sistemului ii motiveaza in decadere si mai mult dar cred ca mentor ii poate reaseza deasupra decadentei… Dar si mentorul oboseste (are o programa incarcata) si atunci providenta, speranta indreptarii, se naruie pentru decadenti.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

Anunţă-mă când apar comentarii noi la acest articol. (te poţi abona şi fără să comentezi)