Tot despre blogging, părerea unui pasionat

Că tot vorbeşte lumea despre bloggeri mari şi bloggeri mici, dau să zic şi eu ceva ce am observat de mai mult timp, puţin pe lângă subiect, dar nu chiar în afara lui.

O mare parte dintre cei care au auzit de blogging în ultima vreme plasează activitatea asta într-un context eronat, din punctul meu de vedere. Unii au impresia că dacă scriu un articol pe săptămână la care au râs ei şi 3 rude de gradul I, o să se arunce agenţiile pe ei cu oferte care mai de care. E ca şi când ai merge la fotbal în weekend cu băieţii şi ai da un gol care ţi-a plăcut ţie mult şi te şi aştepţi să te sune Piţurcă dintr-un moment în altul.

Bloggingul nu înseamnă campanii şi evenimente. Bloggingul înseamnă conţinut. Articole bine argumentate, opinii susţinute şi umor, dacă e de unde. Bloggingul înseamnă exprimare liberă şi interacţiune. Comunicare şi feedback. Şi dacă după toate astea vine şi o brumă de succes financiar, e perfect. Dar nu cred că atitudinea corectă e să urmăreşti doar asta. Nu din prima zi. Nu de la primul articol.

Nu poţi să ai pretenţia ca tu să investeşti 2 ore pe săptămână într-o activitate, iar activitatea aia să te facă celebru şi bogat. Dar poţi să vrei să scrii şi să încerci să o faci cât de bine şi cât de des poţi. Poţi să iei aminte de ce spun alţii şi, dacă eşti curajos şi hotărât, să îţi dedici tot timpul acestei activităţi, aşa cum a făcut Tiţa, de exemplu.

E o chestiune de alegere. Dar nu te poţi aştepta să ai aceleaşi rezultate ca unul care doar asta face. Şi să te mai şi superi că nu le ai, că ştii tu că el nu e aşa deştept cum se dă şi în niciun caz nu e mai deştept ca tine. Atitudinea asta nu te duce nicăieri.

Bloggingul poate fi un hobby care din când în când, îţi mai aduce câte o surpriză plăcută sau poate fi o activitate care îţi generează venit substanţial. E ca diferenţa dintre un amant şi-un soţ. Unul îţi mai dă câte o cutie de bomboane, altul plăteşte chiria. Cu unul stai o noapte pe lună, pe celălalt îl auzi cum sforăie cele 29 nopţi care au rămas. Tu hotărăşti dacă vrei să te măriţi sau doar să te simţi bine. În ambele cazuri însă suporţi consecinţele şi de bucuri de rezultatele corecte pe care le-ai obţinut.

Aşa cum spuneam, trebuie să ştii ce vrei şi să acţionezi în consecinţă. Eu predau la universitate, scriu la teza de doctorat şi am şi un ONG căruia mă dedic cu plăcere. Am ştiut din prima zi că blogul meu este doar o pasiune şi am ştiut că îi voi dedica atâta timp cât îmi rămâne de la celelalte activităţi.

Mi-e foarte drag, dar nu este prioritar. Merg cu drag la evenimente de gen, pentru că îmi place să învăţ. Scriu cu drag de fiecare dată când am câte o idee bună şi zece minute la dispoziţie. Mă implic cât pot de mult, dar niciodată nu neglijez seminarele pe care le predau pentru blog. Şi nu trebuie să fiu spânzurată pentru asta. Nici descalificată din cursa pentru texte bune, pentru că a fi blogger nu înseamnă neapărat a fi doar blogger. Dar a doua opţiune e necesară dacă visezi la câştiguri mari şi statut de guru.

Aşa că, dragi bloggeri wannabe, dacă v-aţi făcut blog doar în căutare de faimă şi câştiguri facile, v-aţi gândit prost. Însă dacă vă place să scrieţi şi aveţi ce povesti, mă bucur să vă cunosc. Acum treceţi la treabă! 🙂

5 thoughts on “Tot despre blogging, părerea unui pasionat

  1. Cum am scris mai sus este calea prin care mai toti ajung sclavi ai propriului hobby. In plus, pentru o creatie, trebuie sa contempli si gradina sufletului de mai departe, pentru ca adevar si lucruri interesante, pot fi dincolo… de noi.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

Anunţă-mă când apar comentarii noi la acest articol. (te poţi abona şi fără să comentezi)