Maşina timpului

Am descoperit maşina timpului. De o săptămână, de când a murit HTC-ul pe care îl primisem de la Andrei, m-am întors în timp. Am un Samsung care ştie doar să dea telefoane şi să trimită sms-uri, care nu trebuie încărcat în fiecare seară şi care face nişte poze absolut impresioniste, adică lipsite de contururi clare. Şi recunosc că îmi place.

Îmi place că pot alege dacă să îmi verific e-mail-ul sau nu. Uitasem cum e să ai control asupra situaţiei, căci nu puteam rezista curiozităţii stârnite de alerta de la Gmail ori Tweetdeck. Săptămâna trecută, dacă vedeam că cineva avea treabă cu mine, nu mă lăsa sufletul să închid aplicaţia de e-mail şi să îmi văd de ale mele. Îi răspundeam, îmi porneam laptopul şi mă apucam de treabă.

Însă acum, dacă nu am chef de online, nu pornesc laptopul şi gata. M-am întors cu cel puţin doi ani în urmă, pe vremea când îmi verificam eu e-mailul şi nu el pe mine.

Şi e bine. Aşa cum spunea şi Dojo aici, aparent nu moare nimeni dacă o zi îmi pun viaţa online pe pauză. E linişte şi e frumos fără zumzetul uneori lipsit de sens al internetului. Încercaţi şi voi, măcar o zi pe săptămână.

Nu spun că nu-s bune telefoanele deştepte, dar eu cred că-l mai păstrez pe ăsta o vreme.

3 thoughts on “Maşina timpului

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

Anunţă-mă când apar comentarii noi la acest articol. (te poţi abona şi fără să comentezi)